De ce zambesc in 2014

Am zis ca anul asta a fost de rahat. Si totusi, acum, ca trag o linie, sau nici macar, ca ma gandesc la ce-a fost, imi vine sa zambesc. Deci n-a fost asa de rau. Cred ca am facut mai mult taraboi decat a fost in realitate. Imi sta in fire sa exagerez problemele si sa le impartasesc cu toti, ca apoi sa pot sa le rezolv. Da, au fost si rahaturi si lucruri care m-au facut sa sufar, sa imi reevaluez viata, sa ma intreb cine sunt si ce vreau, unde vreau sa ajung. Dar cred ca asta era scopul, de fapt. Pentru ca am ajuns acolo. E o evolutie a mea ce se intampla cam de cand am implinit 25 de ani. Cand eram pustoaica pe la 18-19 ani am realizat ca nu imi vad viata mai departe de 25 de ani. Mi se parea ceva atat de departe si parea alta lume si viata. Si am ajuns acolo, am mers incet incet, am lasat lucrurile sa vina la mine si am ajuns la cine sunt acum. Cand stiu ce vreau, nu stiu inca cine sunt pe de-a-ntregul, dar am o idee buna, stiu ce pot, stiu ce nu pot si stiu ca ma pot descurca in multe situatii. Sunt femeie si imi place ce vad in oglinda. Si stiu ca mai am un drum lung, dar abia il astept. Pentru ca inca mai am frici, dar ma voi folosi de ele si le voi arde una cate una. Pana la final.
Si inca ceva, anul asta mi-am readus aminte cum e sa visezi. De aia cred ca pot zambi. Tin minte ca la inceputul anului eram sfarsita, renuntasem. Stiam ca parte din mine este o visatoare incurabila, dar o pierdusem pe drum. Anul asta am regasit-o, mi-am vazut si visele implinindu-se si de asta stiu ca pot orice. E adevarat, cred ca nici un vis nu mi s-a indeplinit fix asa cum l-am visat...dar nici nu cred ca se va intampla asta, tocmai asa e frumusestea visatului, daca nu te lasi dusa de val. Trebuie doar sa visez cum stiu eu mai bine. Si visele se vor indeplini, mai devreme, mai tarziu, poate nu cum le-ai visat tu, dar vei ajunge acolo unde ai sperat si vei trage niste concluzii care te vor face sa fii mai bun, mai intelept, mai mult decat ai fost cu o secunda in urma.
De aia zambesc acum. Visele ma tin vie. So, 2014, bring it on!

Uitasem sa visez...

Te-ai intors, dragul meu, ca sa imi amintesti sa visez. Eram atat de prinsa in ale mele, in sa imi aduc aminte de tine, in atatea dorinte sa te intorci, incat uitasem ca eu visez. Visez mult si frumos. Si te-ai intors. M-ai intrebat ceva si mi-am adus aminte cat imi place mie sa visez. Mult si frumos. Si ai plecat iar. Dar am ramas cu visarea. Si stiu ca te vei intoarce iara, candva. Sunt curioasa ce imi vei arata atunci...