- placerea de a te distruge, constient ca te transformi in altcineva -
marți, 9 aprilie 2013
Visare
Acum un an am fost la Vita de Vie la Opera, primul concert acustic. Si-a fost genial.
Vineri mi-am cumparat albumul. Care e demential. Deja de cand am aflat am facut valuri sa merg cu fetele. si n-a iesit nimic. Asa ca m-a agitat pe la colegi. Si am mers.
E un moment in concerte cand vine o piesa. PIESA. Aia care ii face pe toti sa aplaude frenetic la final. Anul trecut a fost pe "Visare". Au cantat-o pe la mijlocul concertului, cand e numai bine. Parca toti nu mai respirau ca sa auda fiecare sunet. Si la final, o liniste de cate miimi de secunde ce par vesnicie...cand asculti linistea si instrumentele cum inca vibreaza. Apoi apaluze.
Acum, aseara a fost "Alunga tacerea".Parca stia Despot, candla inceput a zis "asta e una dintre cele mai iubite piese ale noastre". Divin moment. Cat a fost piesa am crezut ca sunt doar eu. Eram prinsa deja din weekend. Imi cazuse pe pieasa asta. On & on & on. Dar cand la final toata sala izbucneste..si nu se mai opreste realizezi ca toti au simtit ca tine. Si nu mai poti sa te opresti din aplaudat. E linistea aia de cateva clipe de la finalul piesei. Cand parca nimeni nu respira. Si e minunat. Si mai vrei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)