sibiu

Sunt la Sibiu. In mijlocul festivalului si nu am mare treaba cu el. Work stuff. Mi-am lasat colegii la salon, in plin centru, sa pregateasca modelele pentru maine, si-am fugit la hotel sa imi incarc bateria la aparat ca apoi sa ies prin oras. vreau s-ajung in turnul sfatului sa vad si eu orasul de sus. in rest nu cred ca vreau mare lucru de la sibiu acum. vreau sa imi iasa evenimentul bine maine ca sa pot termina anul asta bine. din toamna o luam de la capat.

diseara se termina festivalul de teatru, e concert vama, foc de artificii. glumesc cu colegii ca mergem sa ne destrabalam diseara, ca nu dormim, dar nu imi propun nimic. poate vin cu prima ocazia la sibiu cu prietenii ca sa ma relaxez. acum sunt la serviciu.

de dimineata, la micul dejun il vad pe adrian ciubotaru. acum citesc ce-i cu bloggerii si sibiul. nu am avum timp ieri sa stau pe net. nu am mai stat de vineri. am fost pe fuga ca intotdeauna, cu stress ca nu imi ajunge marfa, ca nu avem modele, ca cine stie ce si nu iese show-ul bine.

am venit ieri cu autocarul, singurica. de la 12 la 5 si eram la sibiu. am dat de un preot coleg de scaun. m-a terminat. e preot la cozia, mi-a dat cartea lui de vizita - pe o parte e nr lui de teelfon si numele, manastirea in miniatura si pe cealalta parte e o poza cu o iconita, sa se stie cine e si ce face. a vorbit non stop 3 ore jumate pana am ajuns la cozia. m-a terminat psihic.

nu stiu ce am...de 3-4 zile ma trezesc instant la 6-7 dimineata si nu mai dorm. ceasul mi-l pun sa sune pe la 8-8.30 si eu mi-s treaza cu 2 ore. de la emotii poate.

in rest...astept sa vina linistea de vacanta..peste vreo luna jumate. deja nu mai am chef de nimic. e vara, e cald, e relaxare.

am plecat prin oras.

feel it in the air

cat de simplu a putut fi. cand am facut-o astazi, pe baza unui impuls de momnet habar n-aveam. stau de o luna si ma gandesc de ce dracu ar actiona cineva asa si ma gandesc cum sa fac sa aflu motivul si astazi printr-o actiune dim impuls am rezolvat problema. n-am aflat, dar am readus lucrurile la cum sunt normale. se pare ca trebuia sa fac fix ce mi-a zis el. cu cat ii ignori mai mult, cu atat te vor mai mult. nu am reusit asta. nu reusesc nici acum. incep sa ma agit, incep sa devin sufocanta. chiar si pentru mine, daramite pentru ei. ma autodistrug.
incep sa ma simt vinovata cand sunt detasata. ma simt ca si cum nu mai am sentimente si nu ma plac asa. dar, vai cat ed bine este cand ii ai la picioare. si pot sa ii am numai cand nu mai simt. ironic.