ceruri, ganduri si alte nebunii

2012-01-26T12:01:00.001+02:00

Schimbarile produc stari de criza. Si alta solutie decat sa treci prin criza nu e. Sunt frustari, tentative de a trisa, minciuni pe care o sa ti le spui ca sa nu innebunesti. Insa in partea cealalta gasesti o impacare cu tine insuti pentru care nu trebuie sa mai cauti justificari.

via Alina Constantinescu

It fits. Am prevazut furtuna, este aici si trebuie sa ma lupt cu ea.

after thoughts

2012-01-26T09:57:00.000+02:00

Adevarul este ca nu pot sa ma opresc sa nu ma gandesc la ei. Da, nu la el, ci la amandoi, la cum se intalnesc ei seara de seara, la cum se afiseaza, aproape mi s-ar parea penibil daca nu as fi totusi invidioasa ca nu a facut nici macar o secunda asa cu mine. Ma amuz gandindu-ma ca zilele astea o sa puna el o piesa denumita "sex" si ea o sa dea like, apoi peste o ora o sa ii puna ea o piesa "orgasm" si-or sa dea amandoi like. De aia e penibil. Si eu sunt geloasa pe asta. Asa, scris chiar este amuzant. Uit cat de bine este cand te eliberezi si povestesti sau scrii ce ai pe suflet. Lucurile capata o alta dimensiune.
Adevarul este ca eu fiind curioasa si geloasa din fire, chiar si atunci cand stiu f clar ca am iesit din schema, imi este greu sa nu cercetez terenul. Iar acum ma simt atacata, nesigura si ca voi pierde, ca nu o sa fie cum am zis si cum am stiut mereu, ca tot la mine va veni. Acum poate sa nu. Si imi fac toate scenariile astea in cap care nu ma ajuta la nimic....
Am pierdut pe mana mea, am avut suficient timp si ocazii si nu am stiut cum sa fac. M-am panicat mereu, nu am avut rabdarea si taria de caracter sa astept.
Imi e frica de faptul ca el o sa ii arate fata lui, aia pe care am vazut-o de prea putine ori, dar care m-a facut sa il vreau. Imi e frica de faptul ca ea chiar o sa stie cum sa il joace, sa il starneasca asa incat si el sa o tot vrea. Si asta ma sperie pentru ca eu am avut totul si nu am stiut sa profit. Si e ciudat, ca ma zbat intre 2 lucruri opuse, fricile astea, si pe de alta parte faptul ca vreau sa ii fie bine si sa fie el fericit si impacat. Doarr ca as prefera sa fie cu mine.
E cel mai greu sa renunti si sa si accepti ideea. Iar sa poti fi si sincer cand ii doresti sa ii fie bine, cu alta, e si mai greu...
Vom trai si vom vedea.

Solitude.

2012-01-25T19:28:00.000+02:00

Sunt intr-un moment cand trebuie sa recunosc evidentul, ce gandeam de ceva timp, dar nu aveam curaj sa il spun, iar apoi sa il fac. Este timpul sa renunt, sa las totul in spate. Bine-nteles ca imi va ramane undeva in inima dorinta aia si speranta ca va fi altfel, asa cum vrea inima, dar creierul a stiut dintotdeauna. Ar fi trebuit sa imi ascult instinctul, nu impulsul.
Odata cu schimbarea si renuntarea, mai vreau sa incep sa scriu. Asa cum se scrie de fapt, nu balmajelile mele de acum. Sa imi iau cartea de creative english si sa scriu. Nu m-am hotarat insa daca sa continui cu blogul asta si sa il transform, lasand si ceeea ce am fost, sau daca sa ascund totul si sa o iau de la capat cu ceva nou. Stiu spre ce tinde instinctul, stiu ce vrea cealalta parte a mea, ramane sa imi arat ca sunt puterninca si sa fac ce mi-am propus ca voi face de acum inainte. sa nu imi fie rusine de cine am fost si de cine sunt.

Despre el, nu zic nimic...nu stiu daca mai am ce zice. Am obosit si e mai bine ce am hotarat astazi.

Piesa ce mi-a rasunat azi in casti si-n suflet...

Zapada de ianuarie si gandurile de 2012

2012-01-21T13:16:00.000+02:00

Trebuie sa plec la Baia Mare in aproximativ 4 ore. Afara ninge, pentru prima data iarna asta. In tara ninge si mai rau, vant puternic. Si eu am tren, drum de 12 ore pana la Baia Mare. Exact la fel ca anul trecut. Aceeasi sambata, acelasi drum, aceeasi vreme, prima ninsoare din iarna respectiva. Diferenta e ca acum nu mai stau ca pe ghimpi daca ajungem sau nu. Orice se va intampla, asta este.
Am trecut in 2012 fara acel "drive". Nu pot sa imi gasesc motivatia sa mai pun suflet in ce fac. Parca am fost secata de puteri si acum zac pe undeva pe o margine de drum. Nu vad de ce m-as ridica, de ce as incerca sa ma salvez. Oricum, merge si daca las sa vina totul de la sine. Am asteptat si am luptat, asa cum stiu eu, pentru el, incat am obosit. Am suferit, m-am implicat, am incercat sa ignor, m-am batut cu mine insumi sa ma abitn, dar am ajuns doar sa fiu ranita, sa ma gandesc ca de fapt salvarea este sa las totul in pace. Renuntare. Si, desi o stiu, inca nu pot lua hotararea. Ma agat de un firicel lasat in aer...

smart

2011-11-28T21:56:00.000+02:00

Mi-am cumparat smartphone. Ieri, din Auchan. Am fost sa-i iau telefon mamei ca avea un jaf si cum am dat peste o tipa tare de treaba am zis sa intreb si ptr mine. Eu cochetam cu un Nokia C3. Aveam si destule cerinte: neaparat Nokia, no touchscreen, nu f scump - pe la 2-3 mil, abonam pana pe la 15 euro. Si mi-a gasit fata. Mi-am luat Nokia E5. Nu eram f convinsa de aspect, pare prea business, dar am mers pe mana ei. Amuzamentul vine dupa. Imediat am fugit pana la Unirea ca ma vedeam cu fetele din BYP. Mi-a luat vreo juma de ora sa imi dau seama cum se deblocheaza, apoi cum sa bag cartela cum trebuie ca sa si mearga. De domineata la serviciu mi-am dat seama de ce camera lui de 5 mp facea poze atat de proaste - uitasem sa ii scot folia. Abia acum am reusit sa uploadez ceva pe facebook.
Sunt victorioasa. Nu m-a infrant desteptul...ma duce si pe mine.
Cam asta mi-e starea azi...nu am chef decat de victorii. Ma enervzi, imi pun mintea cu tine? O sa iasa ca mine. Pentru ca eu nu renunt niciodata!

no return

2011-08-08T22:51:00.000+03:00

cred ca m-am indragostit.
e naspa.
sunt trista.
si el cred ca s-a indragostit. de alta.
e trist.

sibiu

2011-06-05T12:26:00.000+03:00

Sunt la Sibiu. In mijlocul festivalului si nu am mare treaba cu el. Work stuff. Mi-am lasat colegii la salon, in plin centru, sa pregateasca modelele pentru maine, si-am fugit la hotel sa imi incarc bateria la aparat ca apoi sa ies prin oras. vreau s-ajung in turnul sfatului sa vad si eu orasul de sus. in rest nu cred ca vreau mare lucru de la sibiu acum. vreau sa imi iasa evenimentul bine maine ca sa pot termina anul asta bine. din toamna o luam de la capat.

diseara se termina festivalul de teatru, e concert vama, foc de artificii. glumesc cu colegii ca mergem sa ne destrabalam diseara, ca nu dormim, dar nu imi propun nimic. poate vin cu prima ocazia la sibiu cu prietenii ca sa ma relaxez. acum sunt la serviciu.

de dimineata, la micul dejun il vad pe adrian ciubotaru. acum citesc ce-i cu bloggerii si sibiul. nu am avum timp ieri sa stau pe net. nu am mai stat de vineri. am fost pe fuga ca intotdeauna, cu stress ca nu imi ajunge marfa, ca nu avem modele, ca cine stie ce si nu iese show-ul bine.

am venit ieri cu autocarul, singurica. de la 12 la 5 si eram la sibiu. am dat de un preot coleg de scaun. m-a terminat. e preot la cozia, mi-a dat cartea lui de vizita - pe o parte e nr lui de teelfon si numele, manastirea in miniatura si pe cealalta parte e o poza cu o iconita, sa se stie cine e si ce face. a vorbit non stop 3 ore jumate pana am ajuns la cozia. m-a terminat psihic.

nu stiu ce am...de 3-4 zile ma trezesc instant la 6-7 dimineata si nu mai dorm. ceasul mi-l pun sa sune pe la 8-8.30 si eu mi-s treaza cu 2 ore. de la emotii poate.

in rest...astept sa vina linistea de vacanta..peste vreo luna jumate. deja nu mai am chef de nimic. e vara, e cald, e relaxare.

am plecat prin oras.

feel it in the air

2011-06-01T22:58:00.001+03:00

cat de simplu a putut fi. cand am facut-o astazi, pe baza unui impuls de momnet habar n-aveam. stau de o luna si ma gandesc de ce dracu ar actiona cineva asa si ma gandesc cum sa fac sa aflu motivul si astazi printr-o actiune dim impuls am rezolvat problema. n-am aflat, dar am readus lucrurile la cum sunt normale. se pare ca trebuia sa fac fix ce mi-a zis el. cu cat ii ignori mai mult, cu atat te vor mai mult. nu am reusit asta. nu reusesc nici acum. incep sa ma agit, incep sa devin sufocanta. chiar si pentru mine, daramite pentru ei. ma autodistrug.
incep sa ma simt vinovata cand sunt detasata. ma simt ca si cum nu mai am sentimente si nu ma plac asa. dar, vai cat ed bine este cand ii ai la picioare. si pot sa ii am numai cand nu mai simt. ironic.

cine e de vina?

2011-05-30T22:59:00.000+03:00

n-am mai facut asta de mult. adica sa ma intalnesc cu cineva necunoscut, sau cunoscut de pe net. bine, am facu d-astea deseori avand ca pretext muzica. la fel si acum. nici nu mai stiu de unde il stiam pe tip. doar stiam ca am discutat deseori despre muzica si concerte. si de ce nu. care e cel mai rau lucru care se putea intampla? nu s-a intamplat. nu avea cum. ii simt pe oameni.
si-am fost la concert. cu el si un amic de-al lui. m-am plictisit sa stau dupa altii. nu vor bine, imi gasesc anturaj. si a fost chiar dragut. nici el nu a venit. l-am intrebat...nu pentru ca avea ce sa caute la concert, sau ca voiam foarte mult sa vina, dar pentru ca simteam totusi nevoia de a merge cu cineva cunoscut si ptr ca as fi putut merge la el dupa. mai am inca mici semne de intrebare daca e ok ce fac atunci cand ma intalnesc cu necunoscuti. dar daca am putut merge pana la timisoara ca sa stau un week end in casa unuia pe care il stiam doar din discutii pe net, nici macar din poze, pot si sa merg la un concert in b.
a fost bine, deci. mi-am luat album, am ascultat muzica, am vazut persoane demult uitate si am zambit. si m-am conversat cu straini asteptand taxi-ul. am fost chiar la pas sa impart taxi-ul. cu un tip dragut. m-am conversat cu domnu' taximetrist. mi-a multumit ca l-am asteptat 10 minute...cica nu se astepta. cam asta imi fu seara de duminica. altfel si frumoasa.

Noaptea muzeelor

2011-05-15T16:04:00.000+03:00

Bellu pe timp de noapte si MNAC dupa 12 noaptea. Astea au fost coordonatele mele pentru noaptea muzeelor. Am zis ca nu e cazul sa stau in casa si am purces la a da mesaje cu cine vine cu mine. Mi-am gasit grupul si-am plecat. Destinatia Cimitirul Bellu. Habar nu aveam ca e deschis, dar m-as fascinat gandul din prima. Am ajuns, la 9 fix. Nu stiu cum mi-a iesit. Singura. Grupul se lasa asteptat. ASa ca m-am dus singura. Ceva lume pe la intrare, dar parea decent. Cum intrai deja alta atmosfera.Frumos organizat. O noapte in gradina de suflete a baronului Bellu. Multe luminari. Pe toate aleile, marcandu-le. Muzica live langa capela. O tanti canta ceva din voce. Indepartandu-te de ea, printe cruci era usor sinistru, pana te obisnuiai. Dupa o verificare atenta a hartii si figurilor am pornit spre Emil Pragher, fig 63, arhitect vinovat de multe din cladirile din Bucuresti. Nu l-am gasit, o data ptr ca am interpretat prost harta, appoi ptr ca am dat de un grup organizat si de o dra ghid dementiala. Blonda, repezita, amuzanta, te tinea in priza. nu stia era multe informatii, ba chiat te trimitea pe "net" cand nu era sigura de ceva sau voiai mai multe info, dar tare simpatica. Am vizitat prima cripta din viata mea, pe cea a Cantacuzinilor. de 2 ori chiar, dupa ce a venit si grupul meu i-am dus pe acolo. /deja se facuse coada la cripta. Inauntru era fum de puteai sa ramai pe acolo, dar mirosea a lamaie :)
ce am mai vazut...pai destul de multi, daca ma apouc sa ii numar, uit pe cativa, asa ca ramane sa ma mai duc pe lumina sa ii vad. Frumos la Bellu.
Apoi spre MNAC, 6 intr-o masina. Asta a fost dorinta mea, sa vad Bucurestiul de sus, noaptea de la Casa Poporului. Pe la 12 fara ceva era ditamai coada. am 45 de minute ca sa intri. Balonase de sapun cat sa nu te plicitsesti ca astepti. Muzeul de arta contemporana...ca toate muzeele, nu trebuie sa te chinui mult sa intelegi nebunia altora. am sarit peste 1 etaj din cele 4..ne-am dus direct la terasa ptr bere. Aer, luminitele orasului, alcool, lume. Filme si perne pe jos si un el care ma tinea in brate. A fost frumos si aici.

prin moldova

2011-05-10T17:11:00.000+03:00

undi joaca moldovenii nu mai cresti buruieni

ultimele 4 zile mi le-am petrecut pe la moldova. vineri pe tren spre roman, sambata nunta la targu neamt, duminica pregatirea modelelor la iasi, luni show la iasi.
marti, acasa.

eu in facultate m-am inteles bine cu 2 fete. una e cea la nunta careia am fost acum, cealalta e cea la care am stat vineri si sambata pana am plecat la nunta. la nunta ei ma duc in august. s-au nimerit amandoua anul asta. oricum erau in relatii de ani buni si era asteptat momentul. cu nunta danei s-a nimerit perfect. duminuca eu trebui sa fiu la iasi la munca. cand m-a invitat fata eu ams arit super fericita ca vin. apoi am gandit. stai..eu duminicile mai plec. daca era nunta in orice alta zona din tara era naspa. n-as fi reusit sa ajung. dar asa, am zis ca e facut.
m-am pregatit bine ptr cele 3 zile, 2 nopti de foc - 7-8-9 mai si mi=am luat liber vineri si marti, vinerea ca sa ajung si eu decent la roman, marti ca sa ma odihnesc. acum frec menta in pat. lenevesc. am dormit ceva la pranz, am vrut sa profit ca-s libera si sa mai merg pe la legislatie sa mai invat una alta, dar fix la 2 cand sa plec a inceput ploaia cu grindina. cin' sa ma iasa afara. m-am bagat in pat si acolo am ramas...ca doar e cald si bine sub plapuma.
revenind la week-end si la nunta. eu nu am fost la multe nunti la viata mea...de acum incep. dar asta a fost usor nebunie. asta de la moldoveni. care erau si multi rau, vreo 220. si cand se bagau popularele vedeai cate 4-5 hore de cate 15-20 de persoane care serpuiau prin sala. m-am speriat putin la iceput. apoi dai cat te tip picioarele si cat poti sa tii ritmul si danseaza. in rest, cam boring. aia de la masa nu erau foarte comunicativi, asa ca a ramas sa dansez, sa beau si sa mananc, dar mai putin. si sa m uit dupa baieti. ca venisem chitita sa gasesc ceva moldoveni. si-a cerut scuze mireasa ca nu s-a gandit sa ma puna la masa cu baietii, ca ar fi fost super incantati, cica, dar mi-a promis ca la botez o sa aiba grija de asta. am plecat spre roman pe la 6. dupa ce am fost cat pe ce sa prind buchetul. next time.
la 7 fara 10 eram in roman, la 7.10 la autogara la 8 jumate in iasi, la 9 la hotel, la 9.30 la salon, la 11 jumate dormeam dusa la hotel. i-am lasat pe colegii mei sa se ocupe de fete..oricum, era totul pregatit, in regula, nu prea aveam ce face. se vede ca am prins experienta. am deja un an, pe 6 mai i-am facut.
cam atat despre minunatul week-end extins...a fost frumos.

film si teatru si indragosteala

2011-05-01T23:03:00.000+03:00

n-am mai bocit de mult la un film...bine, poate si ptr ca nu m-am mai uitat la filme lately. asta de aseara m-a emotionat bine. never let me go. dupa romanul cu acelasi nume. de care m-am apucat asa timid ieri inainte sa ma uit la film. mi-a placut mai mult bucata citita din carte decat ce era reprodus in film.

si acum am si soundtrack.

am o stare. m-as indragosti...cu fluturasi cu tot.

ieri am fost la teatru. la unatc. studentii pun in scena piese. un loc mic, intim, si frumos. tare frumoasa zi am avut ieri. pe nepusa masa. tot de indragoasteala am dat. de 2 ori chiar. 2 povestiri de cehov.
mi-a placut prima. ursul. nehotararea aia si teama de a recunoaste ce simti..parca da, dar parca nu, ah, dar ce frumos e cand da...

-Nothing, go away. . . No, stop. . . . No, go away, go away! I hate you! Or no. . . . Don't go away! Oh, if you knew how angry I am, how angry I am! [Throws her revolver on the table] My fingers have swollen because of all this. . . . [Tears her handkerchief in temper] What are you waiting for? Get out!

-Good-bye.

-Yes, yes, go away! . . . [Yells] Where are you going? Stop. . . . No, go away. Oh, how angry I am! Don't come near me, don't come near me!

-[Approaching her] How angry I am with myself! I'm in love like a student, I've been on my knees. . . . [Rudely] I love you! What do I want to fall in love with you for? To-morrow I've got to pay the interest, and begin mowing, and here you. . . . [Puts his arms around her] I shall never forgive myself for this. . . .

-Get away from me! Take your hands away! I hate you! Let's go and fight!

A prolonged kiss.
Curtain.

rahova

2011-04-19T21:54:00.002+03:00

azi am facut un pas important, zic eu. cum stateam eu in intersectia viilor cu nasaud tocmai iesita de la birou si ma uitam la cele doua semafoare, pentru pietoni, ambele rosii si ma gandeam daca sa ma arunc pe vreuna din zebre sau nu, vazand ca vine 117-le mi-a incoltit un gand. am vazut o strada, cu case frumoase. ma uitam ba la statia pe diagonala de 117, ba la masina cum se apropia, ba la semafoare ca nu se mai faceau verzi. si se fac. traversez. mai aveam o trecere si in masina. traverzez, dar masina e dusa. ma uit iar la strada cu case. ce-ar fi sa o oai pe acolo. ce-ar fi sa o iau pe alt drum decat o iau de obicei. nu aveam stare sa mai astept 2-3 minute un alt 117 sau sa stau in traficul de ora 6. nu as fi stat mult, 10-15 minute pan' la unirea, dar nu aveam chef. vreme mohorata, dar calduta, eu cu suficiente haine cat sa nu dardai. de ce sa nu ma plimb?
si m-am dus. am luat-o insa pe drumul principal. pe bulevard, pe linia lui 117. dar sa zic ce caut eu pe acolo. de la 1 ianuarie, oficial, in practica de pe la 10 ian ne-am mutat cu sediul in rahova. ce urat mi-a sunat. ce griji imi faceam ca n-o sa am transport. ce bine este totusi...in astea 4 luni deja m-am obisnuit, parca as fi fost de ani aici. la dus metroul pan' la unirea si 117 4 statii, la intors 117 si 104. rapid si deseori fara prea multa aglomeratie sau bataoe de cap. doar cu ceva tigani si oameni urat mirositori.
dar sa revenim la plimbare. soseaua viilor apoi pe regina maria. ati observat vreodata ca altfel vezi o starda, orasul, totul in jur cand il vezi mergand pe jos? altfel observi detaliile. 4 luni am vazut bulevardul asta din 117. am observat strazile, casele vechi, in paragina, amestecul de nou cu vechi, de tiganie cu oameni normali. dar niciodata detaliile de astazi. vazusem ca strada, dupa piata regina maria e in panta, dar azi am simit-o. vazusem cladirea veche si aandonata care inca nu stiu ce e, poate fabirca de bere rahova, dar ce impunatoare este sa treci pe vizavi de ea. chiar si in paragina, cum e. am simtit amestecul de case, ba bordeie cum mai vezi pe la tara, ba casele vechi boieresti renovate si pastrate ca originalul, ba cele care stau sa cada, ba cele cafre sunt acum un amestce de nou cu vechi. le-am vazut si am verut sa le stiu povestile.
am vazut biserica de la 11 iunie. am vazut numele, sf nicolae de la prund. nu am intrat.
mi-am facut planuri. sa vad biserica inauntru. sa o iau pe stradutele alea ce dau din piata regina maria, sa ajung in parcul carol ca e la o aruncatura de bat de noi, sa merg pe strada uranus, sa caut patiseriile si locurile despre care se scrie pe simply bucharest, sa aflu istorii ale unor case de pe strazile alea.
o sa revin...

vicii

2011-04-17T20:35:00.000+03:00

play your cards right.

"mai vorbim...cand ma mai incearca sentimente vizavi de...[insert anything here]"
asta mi-a spus cineva acum cativa ani la finalul primei discutii pe ym. dupa ce ma mancase bine sa fac cumva sa ajung sa discut cu el. mi s-a parut asa deplsat sa zici asta.
dar.
vine si dar-ul. ajung sa fiu de acord si sa inteleg exprimari de genul. ai un individ, te ai pe tine si ai un subiect. si aia este. nu te abati de la altele. nu incerci sau speri mai mult. ca poate strici tot. ajung la "play your cards right". au si ele rolul lor. sa stii sa joci. regulile astea dupa care traim cu totii. eu as vrea sa le sar. as vrea sa am regulile mele. dar, daca eu joc dupa ale mele, si poate sunt bune, DAR ceilalti joaca dupa ale LOR, si toti fac la fel, cum ramane cu mine? ajung o neadaptata. sunt singura intr-o mare de ei. si nu vreau asta.
cu el nu am mai discutat de 1 an si ceva, aproape 2. s-a pierdut pe drum. si m-am simtit eu aiurea sa am insistat la un moment dat cu ceva ce nu era. imi lipseste rabdarea de a lua lucrurile incet. de a lasa sa se puna singure in ordine. imi lipseste disceramantul de a lua lucrurile in propriile maine atunci cand e cazul. ma arunc si dupa mine potopul. de parca se termina lumea. pe moment e minunat. cata adranlina, cata stare de bine ca ai facut ceva. dar apoi? te izbesti, te trezesti singur, vezi ca de fapt te-ai aruncat dar nu era cin' sa te prinda si vezi ca nu ai realizat nimic.
it's all about timing. it's all about patience. it's all about doing stuff according to some rules and objectives.
vad deja cate am ratat ca m-am aruncat fara sa stiu de fapt ce vreau. impulsul si gata.

post-it-ul

2011-04-13T22:28:00.000+03:00

o fata fara varsta. o tigancusa. slabuta, firava, uratica, dar cu ceva al ei, aparte. te uitai la ea, iti ramanea in minte. maine muncite. dupa maini iti dadeai seama ca poate e tanara ca varsta, dar nu...era batrana, muncita. parea subnutrita. slaba, uscata, imbracata cu ce apucase. niste pantaloni roz-ciclam, niste pantofi-adidasi din piata, tiganesti, cu ceva strasuri unde erau sireturile, un pulover jacheta alb lung pana la genunchi. parul prins, vopsit un maroniu aramiu fara culoare, radacina neagra crescuta, agrafe de 3 feluri, un fluture colorat, o clama, cu sclipici toate.
nici nu stiu daca aveam 20 de ani sau 35. putea avea oricat.
statea in picioare intr-o masina goala si citea. citea de pe niste foi xeroxate. "familia contemporana - roluri, functii si modele de conduita parentala"
dintre foi se zarea un post it roz:
Asistenta sociala ia familia

mi-ar fi placut sa ii stiu povestea...

undisclosed desire

2011-04-05T21:52:00.000+03:00

I know you suffered
But I don't want you to hide
It's cold and loveless
I won't let you be denied

Soothe me
I'll make you feel pure
Trust me
You can be sure

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

You trick your lovers that you're wicked and divine
You may be a sinner
But your innocence is mine

Please me
Show me how it's done
Tease me
You are the one

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

Please me
Show me how it's done
Trust me
You are the one

I want to reconcile the violence in your heart
I want to recognize your beauty is not just a mask
I want to exorcise the demons from your past
I want to satisfy the undisclosed desires in your heart

Asta e mai mult pentru versuri. e pentru el. nici nu stie. ar putea sa mi-o dedice cu succes.

Up?!

2011-04-01T21:39:00.000+03:00

am dat peste ceva ce am scris acum vreo juma' de an. Ganduri de ale mele dupa experienta de la escalada. poate am scris si atunci ceva pe aici, poate nu...nu mai tin minte.

Dupa toata treaba asta, adica pusul gandurilor repede, repede pe hartie, am recitit si am ajuns sa scriu asta.Un post mai relaxat, ca pentru o recomandare.

Voi pune acum textul scris atunci, la foc rapid...revarsarea de ganduri la minut.

“Curajul ar putea fi inceputul unei victorii”

Citeam postul Doinei pentru valoarea lunii septembrie care a fost “curaj” si citatul asta mi-a placut. Pana la urma, e frumos sa castigi. E si mai frumos sa castigi atunci cand o faci cu fruntea sus, atunci cand ai puterea sa treci peste ceva ce pare greu si de care iti e teama.
Binenteles ca nu se poate aplica tuturor, dar fiind luna curajului am vrut sa facem ceva, in grup, care sa reflecte valoarea pe care o promovam. Astfel, intr-o miercuri ploioasa, 4 membri BYP se aflau in fata unui perete de escalada inalt de 15 metri. Unul din primele lucruri pe care ni le-a spus cel care a avut grija de noi, Pele, instructorul, a fost legat de motivele pentru care suntem noi acolo. Nu, nu a fost un interogatoriu, doar a adus vorba si astfel ne-a facut sa ne gandim la asta. Eu una nu ma gandisem de ce am fost atat de entuzismata cand am auzit ca vom merge le escalada. Nici acum, cand scriu nu stiu exact de ce. Poate pentru ca natura mea este de persoana competitiva, poate pentru ca era o provocare, sa stiu ca pot ajunge pana sus, poate pentru ca nu mai incercasem si voiam sa vad cu ce se mananca. Poate doar voiam sa vad daca pot.
Am fost ezitanta. Am ajuns in fata cladirii, am deschis usa si am inchis-o imediat zicand ca eu nu intru acolo. Am vazut o hala mare, peretele de escalada, prizele colorate, si multi oameni, majoritatea barbati. M-am intimidat. Am lasat o prejudecata sa ia controlul. Am intrat totusi, cu colegii mei. Nu a fost greu. Fiecare isi vedea de treaba lui. Am socializat cu tipul de la receptie, am semnat un contract, am platit si apoi ne-am dus catre grupul de incepatori. Surprinzator, erau destui oameni, majoritatea care nu mai incercasera. Fete cu prietenii lor dupa ele, si care le spuneau incet ca sa incerce ei intai. Apoi poate sisi face si ea curaj. Un fel de timiditate cu teama de a nu esua probabil, aceeasi ca si la mine inainte.
Incepeam sa fiu nerabdatoare. Omul ce statea in fata noastra ne explica regulile de siguranta, ne vorbea de asociatia sportiva care gazduia clubul, ne arata cum e cu cataratul. Rapid. Apoi practica. Fiecare sa se catare.
Dupa cataratul pe peretele inclinat si fara ham, dupa ce am invatat cele 3 reguli de baza – privirea la picioare, varful pantofului pe priza si inca una pe care am uitat-o acum – care de fapt nu sunt reguli, ci recomandari, am trecut la peretele cel inalt si la ham si franghii. Ah, abia asteptam! Mi-am vazut colegii cum au urcat pana sus, vedeam cealalta fata din grup cum parea ca nu vrea... Eram nerabdatoare. Am zis ca trebuie sa ma bag. Am incercat intai manuirea fraghiei si sustinerea unei tipe ce urca. Aveam emotii, desi simteam ca nu are ce sa fie rau. Dar intotdeauana vreau sa fac totul bine. Si de acolo emotiile.
Mi-a venit randul sa urc. Eram in pcioare si simteam ca imi tremura usor. Ma uitam inainte sa urc: peretele era pana pe la 2 metri, apoi avea o denivelare inspre exterior de vreo 30 cm, apoi pana pe la 10 metri era drept, apoi se inclina in exterior. Ma gandeam ca vreau sa trec de prima denivelare. Trebuie! Apoi mi-am zis ca eu ori nu ajung pana la aia, ori ajung pana sus. Am inceput sa escaladez. Pare usor. Ajungi imediat la 2 metri. Acolo vine greul. Te uiti la prizele la care contemplasei deja cu mult timp inainte. Le vezi altfel acum. Esti catarat si nu mai realizezi unde esti. Vezi doar denivelarile alea si stii ca scopul e sa ajungi mai sus. Gandesti fiecare miscare. Stai. Te gandesti. Misti o mana, misti picioare. Inaintezi. Urci. Incepi sa obosesti. Iti spui ca ai zis ca vrei sus. Te uiti cat mai e. Mai urci putin. Simti fiecare miscare. Simti ca nu faci cum trebuie. Te dor bratele. Iti aduci aminte, nu trage de maini, impinge din picioare si intinde bratul. E foarte usor in minte si in teorie. Dar ai obosit. Nu faci bine. Te uiti sus, mai e putin. Stai. Te tii bine de priza si te odihnesti. Te uit la mana dreapta, la stanga, la picioare, la ce prize ai in jur. Nu mai exista altceva. Tu cu prizele si tavanul – punctul de sfarsit. Te misti pe tot peretele. Ba la dreapta la la stanga. Urci. Urci. Parca ii auzi pe cei de jos cum te incurajeaza, cum iti striga ce sa misti, dar nu mai are sens. Vezi priza finala. E albastra si e ca o clanta rotunda. Mai ai un pic. Ajungi si mai vrei sa urci. Dar unde sa te mai duci?? Stai cateva secunde acolo. Apoi iti dai drumul si atarni. Te gandesti ca ii vazusezi pe cei 5-6 care urcasera inainta ta ca pareau asa de liberi atarnand acolo sus. Nu te simit in niciun fel. Decat epuizata. Ai vrea sa gasesti alta pozitie sa atarni ca sa iti odihnesti muschii. Incepi sa fii data jos. Te uiti in jos. Te uiti in sus. Ai fost acolo sus. SUS! Atingi pamantul iar cu picioarele si te gandesti ca o sa pici. Esti in ham si nu poti sa te desfaci. Rogi pe cineva. Nu mai ai pic de forta, tremuri toata. Picioarele cedeaza. Dar ai fost sus! Ce sentiment de euforie te ia. Ai reusit! Ai izbandit!. Poti!

despre

2011-03-26T22:12:00.000+02:00

vorbesc cu un amic din galati ca voiam sa scriu ceva si au fugit gandurile...
imi e greu sa le aduc la suprafata, asa fara niciun trigger. fara ceva care sa ma motiveze.
ma gandeam ca ma simt rusinata de ce am facut saptamana trecuta. nu as vrea sa recunosc. daca m-as vedea cu persoana despre care e vorba cred ca m-as uita in pamant. am vrut sa dezgrop lucruri din trecut care erau clar ingropate. m-am aruncat in ceva ce nu exista, doar ca asa mi-am creat eu iluzia ca ar putea fi. stiam. dar mi-am creat o lume paralela. in care totul era frumos si se intampla cum vreau eu.
realitatea e alta. trebuie sa revin pe pamant.
ajung la vorbele lui paul. the past stays in the past. n-am vrut sa ascult. am ajuns la paul. paul e my fuck buddy. bine, a fost, as zice. ca lately e ocupat sa isi gaseasca jumatatea si el e cuminte, nu inseala. which is alright, ca am stabilit de la inceput regulile, care era doar una...asta cu relatia. citeam acum o postare pe care nu am publicat-o, doar am vrut sa ma descarc, de acum o luna, 27 februarie...imi venea sa il bat. ma starnise si apoi a disparut de pe fata pamantului. nu tu du-te dracu, nu tu mesaj inapoi, nu tu semn de viata. dar am stiut de la inceput ca e nesimtit si egoist si afemeiat. dar parca nu sunt chestii asa de rele cum par scrise. din tot felul lui de a fi am multe de invatat. ptr ca da, e egoist, dar stie ce vrea, si se rezuma doar la a obtine acele lucruri. why bother with others!? Ii cam place sa umble din femeie in femeie, dar totodata nu umbla cu imbarligaturi...iti pune pe masa cum e, ce vrea si asta e. vrei, bine. nu vrei, next. cu nesimitirea...nici nu stiu, e vorba de subiectivitate. mi s-a tot zis ca la cum s-a comportat nu ar mai trebui nici macar sa ma uit la el, daramaite sa mai port discutii sau sa ma vad cu el. treaba e ca...in afara de anumite momente cand e ingrozitor de nesuferit si nu are el chef de tine, adica te da la o parte si punct, este ok. e vorba de a te putea mula pe felul lui. si e alegerea ta daca stai sau nu. oricum, incep sa vad ca nu mi-am jucat cartile cum trebuie. incep sa vad ca de fapt, in general, nu imi joc cartile cum trebuie. am suferit in trecut si am patimit ptr ca am asteptat, ptr ca nu eram in stare sa zic sau sa actionez, incat acum am dat-o in cealalta extrema, iar cand aleg sa fac ceva, ma arunc. buf. si nu e bine. trebuie sa stai la panda si sa observi. apoi ataci. si paul mi-a deschis ochii.
treaba cu paul e ca in tot egoismul lui il surprind ca imi da sfaturi, ca sta sa imi explice daca si unde gresesc. il suprind ca ma intreaba de fete...care nu imi pica tocmai bine, dar e in regula. ptr ca nu am sentimente de iubire, sau am avut vreodata. eu l-am vrut de la inceput pe el ca sa ma folosesc. cred ca a fost cea mai buna alegere pe care o puteam face. am realizat, insa ca nu pot fi impacata cu mine sa fac asta atunci cand nu e reciproca. la inceput, el cauta altceva, mai mult. am fost in contratimp. cand in sfarsit as fi fost eu dispusa sa vreau si sa arat mai mult din cine si cum sunt, s-a retras el. asa ca am ajuns sa ne folosim unul pe altul.
paul imi mai gadila orgoliul, cand imi zice ca nu-s "restul", sunt ceva mai special. cand imi zice ca aveam ceva rau in mine, de aia m-a vrut. si el e special, chiar de nu o stie si nu cred ca ii voi spune vreodata de ce. va ramane secretul meu. asa cum isi doreste el, femeia sa fie misterioasa....daca ar stii...
ajung cumva la motivul ptr care l-am vrut pe paul. cineva din trecut si tot ce a rezultat din legatura asta. am scris anul trecut destul. ideea e ca mi-am jucat cartile prost acum. poate aveam o sansa. nici nu cred ca o doream. imi doream un minim - sa pot purta o conversatie. am facut lucrurile bine pana la un punct. pana la intalnirea face to face, dar cu mai multe persoane in jurul nostru, care nu stiau nimic de noi. apoi am zbarcit-o. nu am avut rabdare, nu am zis ce trebuia. pentru ca nu stiam ce vreau exact.
cand ma gandesc acum, cate am aflat despre mine lunile astea. despre felul meu de a fi. nu e atat de rau. ma simt singura si degeaba. simt ca putrezesc. nu mai pot spera la multe. ptr ca am impresia ca nu se intampla nimic in viata mea. de fapt, cred ca nu le fac sa se intample. si astea ma fac sa fiu nesigura si emotionala si plina de capricii. i need balance. si vointa. si hotarare. si rabdare. si obiective.

patiseria din pipera

2011-03-26T10:21:00.000+02:00

ieri am vorbit cu dl. patiser/patron de la patiseria din pipera. cine nu stie, la metrou, cum urci primul rand de scari, e o patiserie, cu aspect ca majoritatea patiseriilor de la noi - niste geamuri mari cu rame albe, de obicei pvc. ei au tot spatiul dintre cele 2 scari de acces la peron. la ei, in fiecare dimineata se face o coada de vreo 5-10 persoane, iar daca esti ultmul cateodata ajungi sa iti iei de papa abia cand vine urmatorul metrou si lumea incepe sa tasneasca spre iesire...si iar se face coada. asta e viata a 3 oameni, mama, tatal si baiatul lor. de obicei, dimineata sunt mama si fiul, seara e tatal. de obicei, mai fac si schimburi intre ei. lucreaza in echipa, sa dea randament si performanta. baiatul intinde mana si intreaba "ce doriti", ia banii, mama se duce sa ia produsele, are deja aranjata de la urmatorul client bucata de hartie in care va inveli, iar fiul ia punga si o deschide ca sa ii fie usor mamei sa le puna. apoi ajung la client, cu un "pofta buna".
produsele. astea mie mi s-au parut cam naspa la inceput, la cum aratau si ca nu aveam mare diversitate. au cam ce au si alte patiserii, dar altfel totusi. am inceput cu niste melci, cu branza dulce si stafide - astia erau produsul favorit de la patiserii, in general, de cand luam de la patiseria de la piata amzei. ei le zic "ochelari". pana m-am saturat. si-am trecut la cornuri cu ciocolata. ah, dementa. nu stiu ce le fac, cum le fac. sunt micute, da-s cat trebuie. si ciocolata aia nu e finetti, zici ca e ciocolata topita. mai au merdenele, dar eu nu bananc branza dulce cu produse de patiserie, mai au placinte.
oamenii. ajung la cei 3. baiatul, ca si tatal, e inalt, bine facut, cu spatele mare. mama, micuta de intaltime, slabuta, firava, cu ceva bland in ea, cu un par aramiu. Stiu ca la inceputurile mele o colega imi zicea de baiatul ala frumos de la patisere. mie mi se parea usor prostut, are ceva in privire, sau poate de la faptul ca nu se coreleaza aspectul cu statutul de persoana care vinde ceva. nu il vad acolo. tatal e foarte tare. cateodata, sau cand mai plecam prin alte parti imi luam spre seara cate un corn. servit de tata. mereu te intreaba daca il vrei aici sau la pachet. ieri am vorbit. mi-a zis ca se revanseaza pentru data trecuta. eu nus tiam care data trecuta. nu mai trec prin pipera decat vinerea. stiu ca intr-o vineri n-am gasit cornuri, dar nici nu m-am mai oprit. i-am zis. s-a gandit un pic, si-a zis ca se revanseaza si cu asta. cica seman cu o fata. posibil. posibil sa fiu chiar eu. cine stie. mi-a dat cornul si mi-a urat pofta buna. mi-a inveselit ziua. mereu cand iau ceva de la el seara, are ceva de a te face sa scoti un zambet. felul lui de-a fi. e frumos. mi-ar placea sa dau de mai multi oameni asa.

nothing

2011-03-19T14:54:00.000+02:00

e primavara si am chef...

2011-03-08T11:51:00.000+02:00

iar ma tin de nebunii. iar ma apuca ganduri si orgnizez intalniri ca voiam sa vad pe cineva anume. ii voiam si pe restul, dar am mereu un gand ascuns in spate. ieri sera imi doream atat de mult sa nu mi se mai citeasca pe fattza orice emotie si orice gand. sa nu ma mai inoresc aiurea, sa pot sa par nepasatoare. dar nu pot. nu cred ca voi reusi asta vreodata. pe mine ma poti citi atat de usor.

nu am rezistat decat o noapte sa nu fac nimic. iar am cazut in plasa lor. macar m-am linistit ca am facut ce imi incoltise in minte. sunt linistita, for now. prevad deja ca ma arunc dintr-o valtoare in alta. dar o fac cu zambetul de buze.
nebuniile mele de primvara. :)

2010

2011-03-06T15:28:00.000+02:00

ma uitam pe poze. multe din 2009. ce an senzational. si ma uitam numai p cele dupa dk. cate evenimente. nici nu mai tin minte. dar m-au schimbat.
as putea sa zic la fel despre 2010. am facut multe, lucruri noi, interesante. insa overall, insa calculand ceea ce au insemnat ele ptr mine, in psihic si fizic, a fost chinuitor.
da, in 2010 mi-am gasit serviciu, si inca unul bun, daca te gandesti ce presupune, cat castig, ce oameni cunosc si ce oportunitati pot aparea. totusi nu ma simt deloc multumita. sunt platita mult prea putin comparativ cu volumul de munca depus, muncesc fizic mult, incep deja sa ma resimt. sunt destul de des strasata, trebuie sa multumesc o variatate de oameni, toti cu orgolii uriase, trebuie sa fiu liantul intrei 3 grupuri diferite, trebuie sa fac ceea ce e bine ptr toti. si nu am specializarea necesara sa o fac. totusi in mare, cred si consider ca nu m dat prea mult gres in ceea ce am facut. vazut din afara m-am descurcat bine in conditiile date. totusi eu stiu ca ce am facut inseamna nici 40% din ce pot. sunt 1% din ce am vrut si-as fi putut sa fiu. si sunt nemultumita de asta.
as vrea sa invat sa comunic mai bine. am nevoie de asta. comunicarea ma poate salva din multe situatii limita. comunicarea ma poate ajuta sa nu ajung in situatiile alea. am nevoie sa invat sa negociez. sa nu dau tpotul de la mine., sa iau cat pot de la altii. am nevoie sa invat cu adevarat ce inseammna sa fii egiost. am nevoie sa invatsa fiu diplomata. sa stiu ce sa zic, cand sa zic.vreau sa imi canalizez energia spre lucruri constructive. pana acum am fost usor in deriva. am facut totul pe fuga, totul din mers. ca asa s-a intamplat. nu am voie sa se intample. vreau sa le fac sa se intample. eu. vreau sa fiu stapana peste tot. altfel se va dezintegra totul. deja simt cum se duc piesele.
of.trebuie sa fac mai multe liste. planuri, obiective. that's alla bout. si trebuie sa fac asat fara sa devin robot. vreau sa ma pastrez vie, visand, facand planuri prostesti. ca asta ma tine. vreau sa zambesc si sa sper. altfel o sa fiu una din multime. vreau sa nu mai folosesc "trebuie". e necesar sa VREAU.
in 2010 m-am plimbat mult. cu serviciul si in vacanta. am fost la constanta, galati, baia mare, iasi, cluj, timisoara, iarasi cluj, in germania, la darmstadt, de 2 ori, in londra. am calatorit mult cu avionul. deja nu mai inseamna nimic sa imi fac bagajul si sa ma indrept spre aeroport. parca ieri ma urcam prima data in avionul de copenhaga cu fluturi in stomac. acum parca ma duc pana la colt de bloc sa cumpar niste lapte.
am fost la timisoara si arad cu trenu', in vacanta. am fost in sfarsit la sinaia sa vad pelesul. am fost in franta in annecy si lyon.
am vizitat si mai vreau. este doar un inceput. visasem ca voi pleca undeva in martie. deja nu mi se mai pare realizabil. sper sa resuesc sa economisesc ca sa plec in august. vreau sa calatoresc si sa vad locuri si oameni.

....

i wish

2011-03-06T12:23:00.000+02:00

nu vreau prieteni noi. am oameni care am stiu de mult, de cand eram copii. care ma citesc imediat. care stiu ce sa ma intrebe si ca tre sa-mid ea 2 palme sa ma trezesc. acum ceva timp credeam ca atunci cand ai prietenii aia buni, la care tii e suficient. dar nu e asa. ei raman acolo. sunt ai tai. dar deja intra viata de adult in rol. nu mai ai timp de aceleasi chestii ca in adolescenta. sa stai zi de zi in parc, sa iesi la suc, sa mergi al film si alte chestii. nu. va stiti, va vedeti mai rar, dar raman acolo ai tai.
am realizat ca nu am nevoie sa fac totul cu prietenii mei. imi e suficient sa ii stiu ca sunt acolo, ca sunt aproape cand am nevoie.

acum vreau oameni cu care sa fac chestii. diverse. si nu trebuie sa fim prieteni. vreau oameni cu care sa ma inteleg, sa fim pe aceeasi lungime de unda si cu care sa imi satisfac placeri. si reciproca e valabila. sa ne folosim reciproc si sa ne simtim bine.

vreau oameni cu care sa pot iesi duminica dimineata sa fac poze in oras. oameni cu care sa invat despre fotografie. oameni de la care sa invat. oameni cu care sa ies la plimbari de placere prin parc sau la plimbari de descoperire a locurilor ascunse, frumoase si misterioase din oras. oameni cu care sa fac schimb de impresii. cu care sa merg in biblioteca sa aflam mai multe despre istoria locului asta in care traim. oameni care sa simta bucurestiul.

vreau oameni cu care sa pot iesi noaptea brambura la o bauta in club, sa dansam pana la 5 dimineata si sa ne intoarcem cu primul metrou. sa vedem rasaritul.

vreau oameni cu care sa exersez italiana de mult uitata si cu care sa invat protugheza. oameni care sa ma invete franceza si sa aiba rabdare cu mine.
vreau oameni cu care sa merg la concerte, altele decat alea de rep.

nu vreau un iubit, sau o relatie. poate ar fi frumos intr-o lume ideala, pe care deseori o visez, dar revenind pe pamant nu vreau decat sa ma simt bine. vreau sa am la cine sa ma duc noaptea tarziu dupa club pentru ceva placere. vreau sa dorm pana tarziu sambata sau duminica dimineata intr-un pat strain, dar totusi cunoscut, sa ma pisicesc in bratele lui, apoi sa plec zambitoare acasa. vreau sa pot discuta orice aiureli si sa mi se spuna verde in fata totul. nu vreau sa ma complic. vreau sa mi se raspunda atunci cand intreb ceva. vreau sa nu dau de persoane mai egoiste decat mine si inflexibile.

vreau oameni in jurul meu, dar totusi vreau clipa mea de liniste cand o simt.

time to smile

2011-02-23T20:28:00.002+02:00

e timpul sa revin la chestii din trecut care imi faceau placere si ma fac(eau) sa zambesc. e timpul sa pozez ceruri. e timpul sa ma plimb prin oras. e timpul sa duc lucrurile astea placute la urmatorul nivel.

time for change.

2011-02-20T01:48:00.000+02:00

n-a mai ramas decat autodistrugerea. nici macar placere nu mai e. daramite transformarea de dupa. simt ca-s intr-un mar haos creat de o lipsa de reactie si de capacitate de a vede lucrurile clar. de a le pune in balanta, de a le cantari si de a lua hotararile bune. alea bune in momentul x. am lasat sa functioneze hazardul, deriva. sunt in asta sunt acum.

maybe it's time to let the past be past. sa renunt la ganduri vechi. oameni cu care am avut prea putin contact ca sa merite sa ma bantuie. poate trebuie sa iau imi du seama de ce i-am lasat sa ma bantuie. sa iau sfaturile si partile lor bune si sa plec. ei m-au lasat de mult. dar eu tin cu dintii sa ma bantuie desi nici macar nu stiu sau le pasa. ma complic si ma complac. si imi place.

letting go. restart. go!

2011-02-19T13:06:00.000+02:00

aici. acum.

2011-02-05T19:30:00.001+02:00

lasa-te purtat de vise ...cu aripile deschise....aici. acum.

si mi-am gasit zambetul. iar. il ratacisem pe undeva. printre frig, aburi iesind pe nari, gheata si multe haine puse pe noi. printre lipsa de soare. dar am gasit nebunia asta. vai. si a iesit si soarele. si e cald si bine.
ce sens sa fii trist ,suparat si agitat. vesnic stresat. non mi piace.

s-au intamplat atatea in luna asta e 2011, s-au intamplat atatea in lunile ultime din 2010. iar acum parca nu le mai vad, stiu. ceea ce e bine. ca eram stresata. le-am ratacit pe ele acum.

sa ascultam muzica frumoasa.

one

2011-01-16T18:12:00.000+02:00

Here’s a story
Of lover’s finding
Union so deep
There is no unwinding
Tender threads exquisitely finding
Two lives together
One soul deep resounding

Love so strong whatever the weather
Even apart our souls are together
It’s you and me, babe, forever and ever
Even apart we’re dreaming together

One, one

Suddenly all time and space
Loses it’s meaning when I see your face
And I’m wrapped up in heaven’s grace
Feeling so safe in your sweet embrace

One, one, one, one ...

de sarbatori, cu veselie

2010-12-25T22:23:00.000+02:00

Iarasi nu stiu de unde sa incep. Am multe care astept sa rabufneasca. Am multe pe care mi le scriu de cateva saptamani, am destule pe care le coc incet, incet, care s-au acumulat de luni, ani chiar. Ani la rand de facut aceeasi rutina. Am destule.
Sa incep ca bunica mea sta sa moara. Poate nu ar fi ceva neobisnuit...doar are 85 de ani (sau pe acolo prin zona). E batrana. Te astepti la cineva batran ca moartea sa vina. Poate ar trebui sa zic ca sunt furioasa ca de fapt moare nu ca e batrana ci ca e omorata. Fiica ei sta si asteapta sa moara. Probabil va muri de sete sau de foame. Poate ca sunt furioasa ca nu pot sa fac nimic. Sau poate ca sunt furioasa pe mine ca nu am vorbit cu mamaia, ca nu am sunat-o mai des ca sa ii mai alin din tristetea si singuratatea ei de acolo de la tara. Nici nu stiu de ce sunt. Stiu doar ca o sa moara si nu o sa fie de batranete, ci din cauza rudelor mele care in inconstienta lor chair cred ca ii fac un bine. Lasand-o sa moara. Poate ca acum incep sa plang pentru ca asa se duce si mamaia, se duc si matusa si verioasoara mea si asa se duc toate legaturile mele cu tatal meu. Cel pe care nu l-am cunoscut. Cel a carui lipsa m-a afecteaza totusi atat de mult. Poate ca plang ca desi puteam discuta si afla informatii de la ei despre ei, despre tata, despre partea asta de familie si istorie a mea, de fapt, nu am facut-o. Raman singura. Poate plang ca in toata situatia asta eu chiar ma gandesc ca daca moare de Revelion nu mai ajung unde imi facusem planuri. La o nenorocita e petrecere. Cat de ingrozitor sa fii. Sau daca moare saptamana viitoare nu pot ajunge la inmormantare ca am serviciu si e important sa fiu acolo in zilele astea de final. Ma simt vinovata ca gandesc asa. Si totusi, daca as fi perfect libera nu as vrea sa merg la un circ. Ca asta va fi la acea inmormantare. Babe bocind, o matusa a mea plangandu-se si zicand ca a facut tot ce a putut, lume barfind si softind cine a venit, cum e imobrcat, cine e fata de langa fratele meu, ce mancare dau la masa si altele. Nu as putea sa imi vad rudele in fata fara sa le strig ca-s niste ucigasi. Sa nu duci tu un om de 10 ani la doctor, ca oricum e batran si moare. Sa nu duci tu un om la doctor cand iti cade noaptea in casa. Sa te urci in masina si sa il duci acasa, la drum de 3 ore, ca iti zice ca vrea sa moara in patul lui. Ca stii tu ce are, si nu se mai trateaza. Ca ai cautat pe net si sigur se moare din asta. Nu mai ai ce-i face. E batran.
Sau as fi putut sa incep cu minunatul Craciun. Care nu e niciodata Craciun. Ca mereu ma cert. Ca eu nu mai cred de cativa ani. Mi-a murit incet, incet. Era doar o fasie ca ramanea acolo ptr ca in spiritul asta am crescut. Si poate ceva imi spunea ca asa o faceam pe mama sa se simta bine. Desi nu cred ca am constientizat chestiile astea. Dar multe din lucrurile pe care le fac legate de sarbatori le fac ptr mama. Ca sa se simta ea bine. Dar nu mai pot. Ma epuizeaza. Totul este dus la extreme. Nimic din ce fac nu e bine. Si cum eu nu mai cred in cozonaci, sarmale, si toata nebunia asta de sarbatori care de fapt sunt pretext de a baga in tine nu mai pot sa ma prefac. As vrea sa pot sa pregatesc ceva, din ce am, sa bag o muzica draguta, un pahar de vin cand fac curat in toata casa, sa imi impodobesc un cactus sau cine stie ce planta as gasi prin casa, sa stau seara cu familia mea mica si sa vorbim. Sa fie liniste si pace. Nu aia falsa din mesajele stas de craciun. ci linsite ca esti tu impacat cu tine. Dar nu o sa fie. Nu cat timp va trebui sa ma prefac ptr mama, ca pentru ea conteaza nenorocitul de cozonac care niciodata nu iese bine, ca ptr ea conteaza sa fie curat in casa pe 24 la ora 11, ca ptr ea conteaza sa iasa toba legata ca altfel e tragedie. As vrea sa pot sa rad si sa ma bucur ca am toba aia. Atat. Sa zic cat de bine e ca o mananc cu lingura - poate chair lansez o noua reteta. Of. As vrea sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, in afara de frati-miu...ce bine ma simt cand e si el...si putem face haz de necaz.
Sau poate ar trebui sa incep cu mine si sentimentele mele. Cu vinovatia pe care o simt atat de mult. Acum ceva timp mi-am spus, mai mult informal, ca voi incerca sa fiu cat mai sincera si cat mai directa. Ca voi incerca sa fiu cu altii cum as vrea sa fiu eu tratata. Poate ca ar trebui sa imi dau 2 palme si sa imi revin. Poate ar trebui sa ii spun ca singurul meu gand cand am inceput "relatia" a fost sa ma folosesc de el. Din mai multe motive chiar. Poate ar trebui sa ii zic macar o parte de adevar...tot nu pot. Nu vreau. Dar nu cred ca m-ar elibera. Deja obosesc. Poate ar trebui sa ii zic ca nu a vrut decat sa reinvii ceva ce s-a sfarsit chair inainte sa fi inceput cu adevart, dar ptr care inca ma zbat sa nu sufar. Si el a picat la fix. El e o copie. Poate ma simt asa ptr ca am gandit lucruri pe care nu credeam ca le am in mine. Am ajuns sa fac comparatii materiale - A vs P. Nu ma credeam ca imi pese..si totusi. Am gandit si as fi vrut ce nu am putut pastra acum 1 an. Ma sabotez iarasi. Initial ma simteam bine...initial simteam ca ne folosim reciproc si era in regula. Dar primesc mai mult decat dau. Si nu e corect. Nu vreau sa fiu o mincinoasa si totusi sunt. Si nici nu aleg sa nu mai fiu. Tot sa nu pot sa zic totul pe fata despre subiectul asta....
Acum ma gandeam ca puteam totusi sa fi inceput si cu problemele de serviciu...dar parca dupa toate nici nu mai conteaza.
Poate ar trebui sa incep sa le iau pe rand si sa le rezolv. One at a time.
Craciun fericit.

habar n-am

2010-12-12T22:48:00.000+02:00

se cam duce 2010. anul pe care l-am catalogat de cacat din prima lui zi. anul care a urmat anului cel mai frumos din cei 25 ai mei. se duce si tot ma gandesc la ce am facut. de unde am plecat si unde sunt. daca am avansat sau sunt mai rau decat eram.
simt nevoia de acea lista, new year's resolution. nu am fost niciodata fana, dar acum o simt acut. in mare parte ptr ca sunt nemultumita. daca era bine totul nu aveam nici o treaba. anul 2009 s-a terminat cu mine in verva. ma simtea ca am ajuns la un echilibru psihic, ca eram impacata cu mine, ca fac cat pot sa fac pasi in fata. aveam un serviciu, nu cine stie ce, dar era ceva, dupa multe luni de stat in varful patului dupa reintoarcerea din copenhaga. gasisem byp-ul si deja eram in paine, cunoscusem oameni cu care ma simteam extrem de bine, aveam idei, le puneam in practica, ma incercam si imi iesea, ce imi puneam in cap sa fac imi iesea. se intrevedea si o mica idila. eram la trecerea intre ani cu prietenii mei, cei dintotdeauna. totul era bine. asta era pana pe 1 ianuarie seara. cand s-a dus dracu totul. cand poate am fortat lucrurile. cand m-a panicat. cand nu eram pregatita ptr ce voiam cu mintea de fapt. cand nu mi-am putut stapani emotiile. si s-a naruit totul. de la un singur element, s-au dus apoi toate. incet, pe rand. si in primul rand increderea in sine. e urat si obositor sa tragi de o persoana cateva saptamani numai ca sa iti zica ca nu te vrea, in fata. ca sa poti merge mai departe. te epuizeaza si te marcheaza. si totusi, am reusit. am primit, scris negru pe alb, "nu esti ceea ce vrea". eliberator. inceputul sfarsitului.
uitandu-ma acum, la 2010, nu pare atat de rau. daca ii zic oricui din lumea asta ce am facut eu in 2010 si apoi ii zic ca il consider un an de cacat si ca de fapt mint cand ma intreaba lumea cum imi e si eu zic bine, la serviciu e bine, eu sunt bine, am provocari zilnic si nu am timp sa ma plictisesc, vor zice ca sunt dusa cu capu'. poate ca sunt. 2010 a insemnat un serviciu nou, pe mult mai multi bani decat as fi asteptat vreodata, provocari carora le-am facut fata destul de bine, calcatorii cat n-as fi visat, locuri si tari vizitate, oameni de tip "vedeta" cunoscuti, oameni frumosi cunsocuti, o noua idila, tot asa pe sfarsit de an, un inceput pe care il asteptat de mult, continuarea cu byp-ul, mai putin activa, dar inca sunt pe metereze. am avut din toate, plan personal, profesional, material, turistic, intim, si ce mai vreti. si sunt nemultumita. de multe.
nu sunt impacata cu mine.

You know what? When I look back on my little life and the birds I've known, and think of all the things they've done for me and the little I've done for them, you'd think I've had the best of it along the line. But what have I got out of it? I've got a bob or two, some decent clothes, a car, I've got me health back and I ain't attached. But I ain't got me peace of mind - and if you ain't got that, you ain't got nothing. I dunno. It seems to me if they ain't got you one way they've got you another. So what's the answer? That's what I keep asking myself - what's it all about? Know what I mean?

e din alfie. ala din '66. l-am vazut aseara. merita. so what's the answer? sa vina 2011!

2010-11-23T23:56:00.000+02:00

m-am dus in franta si-am dat peste copenhaga. film ce rula pe peretii muzeului de animatie din annecy.

2010-11-13T19:19:00.000+02:00

m-am tot gandit ce piesa sa pun. nu le stiu pe toate. nu mai stiu ce mi-a placut la concert...
dar am ales varianta live ca suprinde mai multe din ce e mariza.
voi reveni.

ori tu ori eu

2010-11-09T23:57:00.000+02:00

ce fac eu acum n-o sa se termine frumos. profit. dar vreau s-o fac. e timpul. e trecut de mult si nu mai pot. am gasit o portita deschisa si profit. nu imi pasa de ce e in jurul meu. oricum, vad un model. cam stric ce e in jur. si nu ma intereseaza. sunt intr-adevar egoista. vreau ce mi-am pus in minte si atunci cand s-a aprins becul si am pornit nu mai las nimic sa ma opreasca. pacat ca nu reusesc mereu sa fiu asa. mi-am dorit si inca imi doresc sa fi putut fi rea si meschina. sa nu imi pese de ceilalti si sa merg numai pe interesul meu. nu pot. mereu stau si ma gandesc. desi nu actionez in concordanta..dar ma consum ca nu fac ce trebuie si ce cred eu ca e bine. ma macina cand stiu ca puteam face mai mult. si asta mi-as fi dorit, sa pot sa nu imi mai pese. sa fiu eu si atat. ceilalti se descurca. de aia nu mai pot sa zambesc de mult. sunt trista si intunecata. si probabil va fi si mai rau dupa. dar trebuie sa o fac.

nimic

2010-11-07T19:46:00.000+02:00

Tu stii deja cum a inceput
Si cum o sa se termine
O vad in priviri, amintiri
Deruland foc rapid
Cu infinite ricoseuri in diverse neimpliniri
E-o boala psihica
Ma demoleaza inauntru rationalizez demontand-o
In favoare mitului
Cu trecerea timpului
Ma babuinizez lent spre placerea tribului
Cuvintele inseamna ce spun
Iti insir ca un rand indian
Stiai deja super-zgomot

Cineva mi-a spus ca sunt tare,
Dar pacat ca sunt roman si totusi
El nu-ntelege ca parerile lui sunt starile prin care trece
Vreau totul nimic scris invers
Trist in esenta strict efemer nimeni

Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noi,
Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noï

outcome

2010-11-06T14:34:00.000+02:00

anul trecut am numarat oamenii care mi-au zis la multi ani. 45 plus minus 3 am gasit atunci. ciudat. anul asta au fst 50 numai pe facebook. oameni din erasmus care anul trecut nici nu mai stiu ce a facut, dar la care nu ma asteptam sa mai stie de mine...ca nu am mai comunicat cu toti. au zis. oameni din byp, oameni cunoscuti anul asta. ca sa nu mai zic ca am avut lansare fix de ziua mea, deci toata divizia a fost la firma. si evident ca majoritatea mi-au urat. am ajuns la 70 si ceva. nici nu mai numar. se mareste cercul ala de cunoscuti. si automat si celelalte variabile se modifica. 70 este insa doar un numar, nu inseamna nimic. toti aia cativa sunt cei care conteaza. asta e doar un exercitiu ce il fac, asa, pentru sufletul meu.
ne vedem la anul.

zodiac

2010-11-06T12:23:00.000+02:00

am primit tort/mini tort aseara de la colegii din organizatie. am primit toti care am avut zile de nastere in ultima luna.f dragut. mi-am pus si-o dorinta..ca asa se face. la cele 25 de lumanari ale mele de marti nu m-am gandit la nimic cand am suflat...doar ca tre' sa trag mult aer in piept sa pot sa le sting pe toate odata. si-am reusit. acum mi-am pus una. usoara. era in fata mea.
acum, dimineata, m-am trezit cu una gand. sa citesc horoscopul. n-am mai facut asta de mult. ma relazeaza. stau in pat, cu laptoul in brate, in pijamalele mele mov cu bufnite, beau o cana de lape cu cafea si citesc compatibillitati, horoscop anual si alte minunatii.pe unele le stiu pe de rost. dar tot e fun. sunt bucati de text care parca sunt rupte din viata mea. de aia nu pot sa nu ma reintorc periodic la a citi chestiile astea. o parte din mine crede ca e pe bune.

Sa începem însa cu începutul: tu esti un semn de Apa, adica le ai pe-astea cu emotiile adânci, profunde, misterioase. Balanta e semn de Aer, adica analitica si cerebrala. Nu si-ar lasa emotiile sa se plimbe pe coclauri nici moarta: astea-s chestii de domesticit si de tinut frumusel în frâu.

am citit-o si m-am dus direct la inceputul de an. 1 ianuarie 2010, seara tarziu, chiar 2 ianuarie in noapte...undeva in coltul opus al bucurestiului.eu plangand, incercand sa imi explic tot, sa fac sa se inteleaga, sa ma inteleg, el stand si incercand sa ma linisteasca doar ca sa ma trimita acasa mai repede, nevrand sa zica nimic, ca nu as intelege.

Cu o Balanta, problema este de fapt sa o determini sa se hotarasca, sa spuna da sau nu. Un experiment simplu: pune-i o întrebare închisa (la care se poate raspunde doar cu da sau nu) si numara minutele sau zilele ce se vor scurge în asteptarea raspunsului.

been there, done that. iarasi am ajuns undeva la 1 luna dupa evenimentul de mai sus..cand dupa multa tragere de persoana respectiva am reusit sa scot un "nu esti ceea ce imi doresc".cat de simplu eliberator. stiai ca e asa, dar nu doreai decat sa o auzi zisa/scrisa...cumva facuta publica, nu doar simtita din gesturi si comportament. greu, time consuming.

ma intreb acum de ce dupa toata treaba asta, dupa tot ce stiu ca se va intampla, ca deja vizualizez totul, de ce iarasi sunt undeva in aceeasi situatie. ma invart in cerc.

2010-11-04T20:59:00.000+02:00

e de cacat totul. anul asta e de cacat. am zis-o din prima zi a lui. si nu se dezminte nici acum, aproape de final. astept un 2011 altfel. pe modelul unul rau, unul bun.

25

2010-11-02T19:45:00.003+02:00

Cam atat. am mai postat piesa asta. Acum chiar are sens. Mi-a dedicat-o un bun amic astazi si mi-a amintit de ea. Ca tot eu i-o recomandasem.

acum vad. am postat la 19.45. la ora asta m-am nascut eu. si mereu mama cand ii zic, gata, fix acum x ani m-am nascut, face, e deja fara 10? e amuzant. fratele s-a nascut la fara 10. mama mereu tine minte ca eu. acum la fel a facut. oh, well. la multi ani mie.

noiembrie

2010-11-01T00:38:00.000+02:00

am dat 32 de lei sa vad un film. am mai dat si 7 lei si ceva pe-o apa. sau, am fost si eu in sfarsit la film 3d. yey. cacat. deci bani multi dati aiurea. acum am un chef de un film alb negru la cinemateca..sau la orice alt cinematograf d-ala pe model vechi...unde sa nu dau mai mult de 10 le pe intrare si unde n-au nici floricele. te duci doar sa vezi filmul. oricum diferenta nu vad. eu la orice film inghet de frig. restul e la fel. esti la cinema si vezi povestea. ce mai trebuie? eventual la astea ieftine ai si 3d...vine un soricel si te gadila. ce sa mai vrei altceva.acolo ai senzatii. da, deci nu m-a impresionat de nici un fel 3d-ul. sau saw-ul, ca p-asta l-am vazut. eu saw am vazut doar primul pana acum. nu ma pasioneaza seriile astea de uiti ce numar mai e. de obicei primul e the best. apoi incepe cu lalaieli. deci si aici. am dat 32 de lei sa vad creieri zburand spre mine..si nici aia prea spectaculos. nu ma mai duc prea curand la film. sau cred ca o sa incep sa ma duc singura la ce vreau eu.

"november has come"

asta e cantecul meu de noiembrie. are aerul de noiembrie in el.trebuie neaparat sa gasesc o dimineata sa trec pe la facultate sa imi duc duplicatul de diploma de bac si cu ocazia asta sa trec pe jos prin parc. am tot vrut toata saptamana. nu am unde. nu am cand. dar e demential sa fac asta, cu muzica potrivita in casti.
s-a dus si anul asta. vine 25-ul. nici nu pot sa ma gandesc. am altele pe cap si stau sa ma gandesc daca or iesi bine. dar am reusit sa ma tin ocupata si in orele din afara serviciului, care oricum ma tin ocupata, si am reusit sa le fac tare placute. e un pic pacat ca nu reusesc sa ma impac eu cu mine, dar macar ma simt bine overall.
am fost week-end-ul asta la tara sa-l sarbatorim pe bunicul meu. fac acum, azi, 1 noiembrie 80 de ani. am strans toata familia si-am petrecut. am avut si lautar. caterinca. avem un vecin lautar si l-a chemat tataia. nu mi-a cantat niciodata lautaru'. cica i-a dat mama bani si-a cantat de mine. eu nu eram. n-am auzit. da' sigur a fost cu norocoasa e elena, ea e sefa. ca saracu baiat, ghoerghe nu avea mare repertoriu, dar macar era inventiv si facea atmosfera. a luat toata familia la rand si le-a cantat, cu detalii despre fiecare, ce invarte. in rest, mancare, bautura si poze. asta e geniala. poza ca la tara. cu mainile puse pe genunchi.

apoi, dupa petrecere, a urmat alta petrecere, halloween. bine, aveam eu chef de petrecere si am gasit momentul. b yp si halloween-ul. si s-a facut. cum am ajuns acasa la ora cand trebuia sa fiu la party, m-am costumat in ceva simplu. burglar. all black si ciorapu pe cap. a fost minunat. pe parcurs m-am transformat in antitero, cu negru pe fatza si in semi marinar, cu inima si ancoa pe brat. ah..si o tentativa de iepuras negru, cu urechi din ciorap in cap. cred ca am fost cobai de fapt. oricum, fun a fost. acum e oboseala. sau a fost. am dormit vreo 3 ore pe seara, si-acum sunt cam awake.
planuiesc sa merg la niste concerte. sa vad la care si cate ajung. unul deja a picat, silent strike pe 13..ca plec la cluj. tare rau imi pare. ca gasisesm si cu cine sa merg. maine e alexandrina la opera. si tare imi e ca nu ajung. ca am treaba..chiar si sa dorm. ma gandeam sa o incerc si pe mariza. ca tot s-a umplut orasul cu afise. si mai erau cateva pe lista. e o perioada tare aglomerata pentru mine. si nici nu mai zic de perspectivele sentimentale. for now. e o perioada ciudata intr-un an ciudat pentru mine.

a sunday walk in london

2010-10-26T22:50:00.002+03:00

beau o leffe neagra si ma gandesc despre ce sa scriu. londra si plimbarea mea, londra si nelinistile si supararile mele din ziua cu plimbarea sau restul problemelor de care nu pot sa scap.
cred ca voi scrie totusi despre londra. las problemele la urma. s-asa imi mananca 80% din timp si ma seaca de energie. macar pe blog sa fiu optimista si sa ma gandesc la lucruri frumoase. asa, ca am hotarat londra si happy things, mai e o varianta. londra si plimbarea sau londra si targul. ambele povesti merita postul lor, ambele pot fi lungi.

hai ca zic de plimbare. o plimbare pe care o asteptam. speram ca o sa fim mai multi si o sa explorez orasul zambind. am fost singura si am stat sa plang toata ziua. diferite cauze. nu mai conteaza. ma uitam azi pe poze. si am simtit nevoia sa scriu tot. aveam plan facut de seara. stateam in bayswater..undeva in partea de vest a orasului, dar destul de aproape de centru, in zona 1, la vreo 15 minute de mers pe jos de oxford street, acest magheru al lor. in sud era hyde park. am gasit eu harta de aia cu obiectivele principale de viziat si=am hotarat. o iau prin parc, vad ce e pe aoclo si cum o ard oamenii (aveam experienta super a frederiksberg park din copenhaga care e demential), apoi vad ceva cladiri, o iau pe o strada, ajung la harrods..si tot asa...din obiectiv in obiectiv pana la tower bridge in est.
se face dimineata, primesc o viizta, imi fute ziua. ajung sa plec uc grupu' ca deh, sa nu mai apara vorbe. merg cu ei la nustiu ce biserica unde se tin nu stiu ce slujbe, cu muzica, cu spectacol, cu freddie mercury, cacat. mergem. ajungem. acolo aia erau d-astia de cantau pe scena de teatru piese despr cat de bun e iisus cu chiatri si formatie rock. si cu mainile ridicate in aer spre domnul. iei. aia in sala mai rau. ochii inchisi, mainile in aer tremurande. dumnezeu ne iubeste.sa mori tu. eu deja incepusem sa ma sufoc. nu mai puteam. numaram minutele cat sa fie acceptabil sa plec. dupa vreo 4 piese am cedat. PA! la 12 trebuia sa ma vad cu cineva la buckingham. era vreo 11 fara 10. nu reuseam sa imi dau seama exact sa ma orientez. desi chiar nu am avut probleme de orientare, ca in cphm de exemplu. hotarasc ca metroul e cel mai bun, si in plus voiam sa merg si singura, cu muzica in casti. am pornit. destinatia buckingham. ajung la charing cross subway station. vad soarele. si o iau la pas. eram la trafalgar square. nimic special. o coloana intr-o piateta. un muzeu de arta, cred. soare si oameni. pana sa ajung la asta Arată-le pe toateam dat de ceva frumos. o cafenea si ei, de mai jos. a se observa freza tipului. ge-ni-al.

apoi am luat-o pe stardute sa ajung la trafalgar. lumina era ata de frumaosa. calda, si totusi puternica, se facea pranzul. am dat de doi ce lcurau la un retaurant. erau imbracati in uniforme negre cu alb. iesisera la fumat. fumul dens se avea forme prin razele de soare. i-am pozat pe ascuns...nu am v rut sa le intru in placerea de a fuma linisitit in pauza. apoi am trecut pe langa o librarie unde lumea citea de zor si cauta urmatoarea carte de cumparat. am mers pe strazi ghidandu-ma dupa simtul meu si dupa turle. apoi am luat-o spre palat. am dat intr-un mare parc si de acolo nu mai stiam unde sunt. peste cladiri vedeam london eye si ala a fost punctul meu de ghidaj. in parc era defilare de epoca. erau cu tunuri, arcasisi, oameni si cai, soldati si femei cu copii in roabe. o luasem spre palat, dar m-=am intors si m=am dus dupa ei. intr-o piateta in fata unei alte cladiri, se vobea ceva...era despre cromwell si ceva cu spanzurat. n-am avut chef, am vfacut cateva poze cu istoria si imbinarea de stiluri nou vechi si-am plecat spre palat, dupa o noua consultare a hartii si prin parc, pe langa lac. acolo. am gasit ratze pofticioase si romani. le-am zambit, ambelor categorii. ratele ma faceau sa rad si romanii, ca erau de0ai mei. se uitau cam ciudat la mine...deh..nu intelegeau ei de ce rad asa larg.
ajung la palat. lume. paza. si copii catarati pe statui. ma asez pe trepte, la soare si aspte sa vina persoana. n=a ai venit. sun. ah, pai am fost am facut poze si-am plecat. minunat. ma fut. e de cacat totul. de parca nu aveam o zi super deja..mai trebuiau faze de cacat. deci pornesc la plimbare, tot singura. next era westminster. acum ma uitam pe harta ca am fost pe aproape de 10 downey street. faza e ca atunci cand ma plimbam prin zona am dat de niste case ce samanau cu ce vazusem pe la teve..si m=am gandit. dar pe harta mea nu era trecut asa ceva. am zis ca daca e sa dau de loc, dau.
am ajuns pe la catedrala, pe la parlament. canta pe la biserica. era foarte multe zgomot. nu m-a impresionat. plus ca era totul inchis ca era duminca si oamenii aveau nevoie de timp de rugaciune. nema turisti duminca. am gasit undeva in spatele unei biserici o cladire ce se puteam vizita. draguta.
apoi pe wesminster bridge. inainte la tesco. era pe vizavi. era 1 juamte si imi era o foame de lup. am luat un sendvis, ceva dulce si iar la plimbare. aglomeratie pe pod, poze. vizavi era big ben=ul/ ce-o fi asa mare atractie la atsa nu stiu. niste cladiri, cua rhitectura interesante ce-i drept. eu am gasit altceva pe pod.

EARTH has not anything to show more fair

Dull would he be of soul who could pass by

A sight so touching in its majesty:

This City now doth like a garment wear

The beauty of the morning; silent, bare

Ships, towers, domes, theatres, and temples lie

Open unto the fields, and to the sky

All bright and glittering in the smokeless air

Never did sun more beautifully steep

In his first splendour valley, rock, or hill;

Ne'er saw I, never felt, a calm so deep!

The river glideth at his own sweet will:

Dear God! the very houses seem asleep;

And all that mighty heart is lying still!

Upon Westminster Bridge, William Wordsworth. Placuta cu poezia. m=a uns. eram singura, batea usor vantu, turisti cu duiumu in jurul meu facand poze si eu stateam si citeam poezii.
am mers apoi spre london eye. in drum mi-am luat si pranzul. london eye era scump..27 de lire..si stateai si peste juma de ora sa atepti. next. o banca, o mica odihna, ceva dulce. next, un alt pod. acolo l-am gasit pe jim :)) ascultam doc zis jim. jim era pe graffitti-uri. avioane treceau inspaimantor de aproape de sol. zgomot din toate partile. ma opresc si ma uit spre londra. sunt acolo. chiar e real. daca pica un avion acum pe parlament...
eram iar pe pamant. ma mai plimb. imi era frig. gasesc un starbucks. imi iau un ceai negru si plec. o iau prin gradini si cat mai departe de bulevardul mare. pe stradute. gasesc un cos de gunoi ce zambea. asa avea liniile si era tare dragut. e una din temele pe care le urmaresc cand fac poze. am inceput din vara, in trenul din arad. era o piesa de metal si aducea a o fatza. am pozat-o. si era tare funny. acum am si cos zambitor.
am mers..ceaiul era fierbinte si daca icnercam sa beau ma frigeam...dar imi incalzea mainile. mai am varsat is pe mine. dar ce bine era. mergeam prin londra. ajung in covent garden. nu stiam ce gasesc..dar imi suna in minte a loc de trebuie vizitat. si bine am simtit. the loveliest place in town. am dat intiai de jubilee market. un bazat cu de toate, dar cu bun gust. mi-=a parut rau ca luasem deja cadoase...si nu mai aveam bani. next time aici vin intai. apoi trec alaturi..chiar in covent garden. poposesc intai pe un trotuar..care era la soare. imi beau ceaiul fara zahar cu care incepusem deja sa ma obisnuiesc. soarele era asa de frumos si dulce. ah..oamenii stateau la mese la cafenele altii alturi de mine poe bordura. agitatie, dar nu aasa de multa ca in oras la obiective. era chill zone aici. la 2 pasi de mine era un japonez cred care incepe sa cante la ceva instrument. avea toata instaltia pregtita...vai ce melodii. in fata lui statea sotia lui. statea si il privea necilintita.
observ apoi o fetita si era asiatica. stetea pe 2 metri pe bordura, langa mine.

am continuat in hala care era de fapt covent garden. magazine si hand made. frumos. era si o biserica pe acolo. tare dragut. apoi iar pe strazi. era tare chill in zona asta. mai putini turisti. am dat si de freemasons hall, care era locul unde in vreo 2 ore incepea ceva show foarte misto la care ar fi trebuit sa fim si noi daca nua r fi fost prea scump. am pozat intrarea si mi-am continuat drumul. am ajuns pe stardute super goale. am dat de london economics school. si apoi de cea mai draguta strada.era atat de linsitita. era ceva studenti pe un colt, la un fel de bar..unde probabil isi faceau proiecte.duminca. i-am vazut cu laptop=uri si carti. dragut. mi=a venit copenhaga in minte.
apoi de ce am dat. un ziar romanesc in londra. ziarul imigrantilor romani. aruncat pe o strada. m=am uitat, am trecut, am apozat, apoi m=am intors si0am luat amintire o foaie.

next...pe trepte, strzi in trepte, prin gradini..am ajuns iar la tamisa si la bulevard. next stop era st paul. pe ce coclauri am ajuns la biserica....mergeam eu si vad pe vizazi niste scari. vad cum coboara cineva. zic ca vreau si eu. ma duc, urc..ajung la un fel de pasaj...trecea trenu pe deasupra...ajung apoi pe nistre stradute inguste. ceva cladiri de birouri. dar nimic dubios. acolo dar de un perete.."this wall has artisitic importance.

asta e. asa era toata straduta de vreo 100 metri.

apoi mai merg pe dubiosenii d-astea si dau de catedrala. ce privesliste si ce impunataore.

am intrat. am dat ceva bani..ca fix la partea asta de slujba ma nimerit..am gasit niste bani si=am plecat.
apoi am dat de vidal. sassoon. de el zic in postarea despre targ si de fapt motivul plecarii mele la londra.
mai aveam putine de vazut. london bridge, turnul londrei.si as fi vrut sa ajung si la canary wharf sa vad zgarie norii.
am mers eu spre astea si am dat de monument. asta nu m-a impresionat. iarasai un turn intr-o piata. se vizita insa. pana la 5. 3 lire. era 5 fara 10. zic ca e cazul sa vad orasul de sus. urc. ajung dupa muuulte trepte. eram terminata. sus vant aer si plasa. poze. liniste. s-a dus ziua, ai vazut aproape toata londra. ai fost trista. dar esti acolo. o poza sa se stie ca ai fost acolo. eu si londra.
de acolo de sus mi=am dat seama ca london bridge nu e nimic...e un pod ai atat. podul e tower bridge. deacolo de sus nu gaseam turnul londrei. stiam ca sunt aproape. de acolo de sus vedeam totul si rememoram ce am vazut in cateva ore.
ma dau astia jos ca au inchis turnul. cobor. la final vad ca imi intind o diploma. am urcat 311 trepte si-am primit certificat care sa ateste asta. cool. asta marketing.
spre turn. ajunsa prin zona iar dau e romani. iar le zambesc, iar se uita ciudat la mine.
turnul doar isi dadea afara vizitatorii...il ratasem. oricum probabile ra prea scump ca sa imi permit. ma multumesc cu o plimbare pe pod. apoi o iau spre casa.
londra intr-o zi.

bonus. am plecat spre un magazin, am gresit statia de metrou. am mers iarasi pe oxford street..am ajuns la magazin si se inchisese de juma de ora. ma duc spre casa. merg iar la tesco sa imi iau mancare si de baut.ma gandeam ca am stat 3 zile in londra si nu am vorbit deloc in engleza si nu am cunoscut si eu un localnic. such a pity. cand..in tesco..se baga in seama cu mine un negru. vorbea incet, prea incet.dubios. ii raspund..imi vad de ale mele. tot o tinea sa intrebe una alte..mai arunca ceva in cos. ca e dean..parca. ca sunt frantuzoaica :) ca ce fac acolo..etc.etc. ii dau cu flit. 2-3 vorbe au ajuns sa imi satisfaca pofta de a socializa cu un localnic. deja devenea dubios.
am plecat la hotel. aveam treaba.

londra e

2010-10-18T22:26:00.000+03:00

Am fost la Londra zilele astea. Work stuff. Deconectata de tot. Doar Londra, eu, 19 colegi si mult hair fashion.
Londra pute. Nu in sensul ca e naspa, dar pute. E veche si pute a vechi. Pe strazi, in hotel, la metrou. Londra e mare si inghesuita. Stradute multe, dese, inguste, cu trepte. Londra e aglomerata. Eu uram Magheru la ora 6 seara, dar vai cum e Oxford Street. Londra e amestec. Mare ti-e gradina. La fiecare 5 secunde vezi pe cate unu si te miri cum dracu poate sa iasa asa pe strada. Da'i doare fix in pula. N-are nimeni nici un stress. Londra e ordonata si bine gandita. Metroul e sufocant de inghesuit. Tuneluri de 2 metri maxim inaltime. Trenuri la fel. Sa ai peste 1,90 ai pus-o. Metroul n-are lifturi decat foarte rar. Urci trepte, scari rulante de ti se ia. Dar e ordonat. Nu te impinge nimeni, ai partea ta de drum urci pe-o parte, cobori pe alta, stai pe dreapta pe scarile rulante, mergi pe stanga pe aceleasi scari, iesi pe-o parte, intri pe alta. nici daca vrei sa dai nas in nas cu ala ce intra la metrou cand tu iesi, nu ai cum. Londra e grabita. Totul e fastpaced. nu casti gura la vitrine. Mergi, pamantul se misca si tu odata cu el.
Nu stiu daca imi place Londra. Prima impresia a fost asa si asa. E simpatica. Ar merge sa stai cateva luni. Sa o cunosti mai bine. Sa ii gasesti acel ceva ce te poate face sa o iubesti. Pana la final Londra mi-a aratat cateva locuri de liniste. m-a ajutat sa trec peste o zi grea. A reusit sa imi aduca liniste si soare dupa furtuna. Londra e contrast.

negru.

2010-10-14T22:26:00.000+03:00

london calling

2010-10-13T21:45:00.001+03:00

inc-un fervex si ma culc. e 9 jumate si vreau sa dorm. sunt cam terminata. maine am sedinta si am ceva emotii. am avut o groaza de rezolvat. o parte am facut. o parte asteapta maine dimineata sa le termin. o parte le voi face saptamana viitoare. vineri plec la londra. in jurul meu toti is morti de raceala. am zis ca daca racesc si nu ma pot bucura de londra fac macel. fervex-ul sa traiasca. mereu ma salveaza. is cam la un pas de raceala, desi poate de la oboseala ma dor toate. ascult doc. ma oftic ca de cand mi-am luat albumu' n-am reusit sa ascult cap coada tot. n-am avut cand. pe strada sau in metrou nu merge - e zgomot, aglomeratie, nu te poti bucura. acasa nu am stat decat cat sa dorm. am fost la film ieri. cel mai prost pe care l-am vazut. americanul. vai, credeam ca nu se mai termina. bine, asteptam de fapt sa inceapa. cum sa stai 2 ore la un film si s-astepti sa tot inceapa, sa se intample ceva. CEVA. tot filmu' asta n-a facut nimic. tare boringos. si mi-am mai si pierdut o esarfa tare frumoasa cu ocazia plimbarii la film.
si-asa s-au dus 4 3 zile, 3 zile pe care le simt ca si cand ar fi fost o luna. aglomerate si lungi. astept weekendul.

am uitat sa zic de o chestie. ieri a fost lecturi urbane, iar la metrou. eu am fost o singura data la chestia asta, in mai anul asta. nu am dat nicio carte. nici nu am citit ...ca nu puteam sa ma concentrez. imi e tare greu in locuri publice. dar a fost dragut. si m=am ales cu invitatia la vals. statea acolo parca ma astepta. de cand o asteptam eu pe ea. noua si grena, cartonata si cu mirosul asta specific de carte noua, pe care il iubesc.am luat-o si-am bagat-o in geanta. gandul ca nu mai dau dau nimanui. si totusi, am citit-o...destul de repede ptr mine...undeva prin vara era gata. in august parca..in drumul spre timi. ca de aia mi=am laut carti de la timi..s-am ce citi pe drum. si am citit-o si mi-a placut. apoi m-am agndit ca daca am luat-o de la lecturi urbane ar trebui, totusi, sa urmez regula si sa o dau mai departe, acum ca am terminat-o. acum, marti, adica, era ocazia. mi-am lasat amprenta pe ea , adica am semnat-o si-am scris ca am citit-o, marcata cu data 8 mai, lecturi urbane, apoi am dat-o prietenei mele. am intrebat-o daca vine cu mine, n-a vrut, dar a vrut cartea. acum ca n-am dat-o fix in cadrul evenimentului, la metrou, putin main conteaza. am dat-o in aceeasi zi la ora de desfasurare. sper sa o citeasca si apoi sa o dea mai departe. semnata ca a citit-o.

muzica

2010-10-11T01:48:00.001+03:00

N-am mai stat de mult la coada ca sa intru la concert. cat de tare. cu buletinu. ca la altex. s-acum stau sa fac mp3-uri s-am ce s-ascult maine. imi trebuie urgent masina, sa urle boxele.
mereu simt nevoia sa marchez momentu'. ca mereu ies obosita da' zambitoare. mereu ranjesc la concertele astora. frumos. si-atat. si silent strike care e zeu. am ajuns sa ii recunosc un beat dupa primele 5 secunde.
atat.
somnusor, nena.

goodmorning.

cum suna "muzica". vai. :inlove: de cand a aparut la profm. bine, muzica lui doc. si intrumentalul ala. vai.cu restul nu ma pot obisnui. dar cum e. m-am trezit.
"stii tu, d-aia fara refren"
ce-mi place mie la concertele asta e, pe langa ce e pe scena, ca vezi cum se manifesta unul altul. mereu e frumos sa stai sa observi oamenii. aseara am avut o priveliste minunata. stii cand vrei sa vezi ceva si ca prin minune se da totul la o parte si tu ai vedere perfecta. si parca mai misto decat sa ii vezi peaia pe scena cum dau tot ce au e sa vezi pe unul ce asculta si zambeste si canta si reactioneaza. si ii citesti pe figura ca "e nebun dupa muzica". si stii ca e asa. il cunosti. stii.
si totusi, nu au fost toti asa. ma gandeam ca e tare chill lumea. si nu era de la fumat. erau amortiti asa. pai ce haos era la concertele ctc pe vorbe din context, pe interzis nefumatorilor, pe ctc prezinta. aseara cateva maini. pai frate, la astea se lasa cu pogo.
acum vad ce e nebunie la cedry2k. ce street cred are omu. el si deliric. nebunie. iar silent strike tre' sa vina cat mai repede!!
as fi pus muzica, dar n-o gasesc. ii mai dau eu un play. and i'm out.

This is fucked up.

2010-10-09T23:39:00.001+03:00

E al 200-lea post aici. am vrut sa fie un post reprezentativ, am vrut. nu o sa fie. o sa fie o lamentare de-a mea. o sa fie plangere specifica mie. ma plang destul de mult. si in real life si online. e built in. si imi este tare greu sa tin in mine. simt nevoia de comunicare si somehow cred ca daca imi vars problemele va empatiza cineva cu mine. it's bullshit. si o stiu si eu. si totusi continuu sa ma plang. nu ii pasa nimanui de tine suficient de mult cat sa te suporte varsandu-ti problemele over and over. macar realizez. macar scriu si asa poate mai am o sansa sa recitesc inttr-un moment de luciditate maxima si sa ma trezesc din marea plangerea si actually do something about it.
ma tot gandeam de ceva timp sa scriu. am vazut acum vreo 2 posturi ca urmeaza al 200-lea. gotta be something big. something special. bullshit. blogul asta e kinda bullshit. am inceput sa scriu ptr ca mi-am creat o lume a mea. am inceput sa scriu ptr ca descoperisem un alt blog pe care l-am devorat in cateva ore intr-o seara pana dimineata si a declansat ceva in mine. puteam si eu. dar "puteam si eu" avea mai mult substrat. asta ne apropia. si asa am devenit o mica obsedata. asa am inceput sa bloguiesc.
observ la mine acest pattern. imi creez lumi ale mele in care totul iese cum as dori. in care pot purta o conversatie interesanta si inteligenta cu un tip ptr care am sentimente, o lume in care ma descurc sa imi infrunt seful/colegii la serviciu si sa zic ce vreau si cum cred ca se poate imbunati ceva, o lume in care ma descurc in situatii de criza si stiu exact ce sa fac, o lume in care pot avea orice tip vreau,o lume unde sunt naturala, dezinvolta, good with words, inteligenta.
observ sa tind sa ma afund in lumile astea. desi stiu ca nu sunt reale. dar ma las purtata de val in ele. ma las seara sa visez scenarii. imi alimentez visele. ma trezesc ca vreau sa reinvii relatii trecute, mai mult sau mai putin reale. ma vad dorindu-mi ca x pe care l-am cunoscut acum y ani si care mi-a lasat o impresie puternica sa ma loveasca cu masina, sau aproape sa ma loveasca ptr ca apoi sa putem incepe idila. etc , etc. oriunde imi ajunge mintea. si totul are legatura cu un numar infinit de mci de barbati cu care am avut de-a face mai mult sau mai putin in trecutul meu. waht's in the past should stay in the past. stiu si cred ca nu are rost sa le dezgropi. if it wasn't meant ot be, it wasnt' meant to be. ca altfel ceva ar fi facut sa fie. dar mintea mea nu poate sa o lasa balta. la intervale ciclice revin sentimentele. si e al dracu de neplacut. ca iti vine sa faci lucruri penibile si stupide, mesaje, telefoane, chiar faci.
nu pot sa imi dau seama ce au atat de special acei cativa. nici nu e vorba mereu de ce am simtit cat eram in preajma lor. e undeva mai departe. e proiectia a ceea ce am crezut despre ei. pana si obsesia mea ptr ei nu isi are baza in ceva cu adevarat real, ce s-a intamplat. in marea majoritate a cazurilor a fost inainte de a=i cunoaste personal. mi-au placut ptr diferite motive si nu am mai putut sa renunt. sau ptr cum ma simteam intr-un loc unde erau si ei. nu ptr ei. realizez ca stand langa ei ma gandeam ce oare m-a atras. fizic nu erau deloc cum as vedea eu barbatul, si desi realizam ca sunt persoane inteligente, nu ma multumea cu nimic comunicarea cu ei. la fiecare aveam altceva care imi satisfacea nevoia - sa citesc niste ganduri pe un blog, sa port o conversatie online noaptea tarziu, sa stau intinsa pe o canapea fara sa ma gandesc la nimic. si traiam fericita in lumea mea.
am nevoie sa nu mai fiu singura. it drives me crazy. vreau sa fiu trezita de mesaje dragute dimineata. vreau sa uit de trecut. vreau sa invat din trecut. vreau sa nu mai stau noaptea longing for something, vreau sa nu mai citesc mesaje vechi si mailuri si conversatii intr-o sambata seara sperand ca voi gasi in ele un raspuns.
a fost. n-a mers. s-a dus.
vreau. nu stiu daca pot. trebuie sa caut. vreau sa fiu eu, dar vreau sa fiu altfel.

un el si o ea

2010-10-06T09:54:00.000+03:00

el si ea. in metrou. pe ea am vazut=o mai tarziu, dupa o analiza atenta a lui. am observat ca mai este ceva in campul vizual. deci el. statea in dreptul usii in fata mea. eu eram pe scaun in margine si ma uitam evident ion fata. cum sa nu il observil. inalt, bine legat, frumusel, cu trasaturi fine, tuns scurt, brunet, si aranjat. pantaloni de stofa, un fel de camasa cred si un pulover cu nasturi pe deasupra, o haina neagra, din stofa, cu croiala dreapta si foarte classy pentru el. si pantofi sport. negri, cu talpa alba, gen justin, dar care i se potriveau atat de bine. ma holbam la el. deja aveam antecedent. deja pusesem ochii pe alt tip in metroul de victoriei. acum era el. aducea usor cu tudor chirila. apoi vad o mana. de femeie. mantou alb crem, cu maneci mai largi. stateau fata in fata. stateau aproape in brate desi nu se atingeau unul pe altul deloc. in blugi si cu niste cizme abia scoase din vitrina. negre, din piele, lucioase. i se vedea stropii cum luceau pe botul cizmei. nu vorbeau. nici nu se priveau. chiar m-a mirat ca ea parea ca zambeste si se uita insistent undeva inspre cealalta usa peste tot randul de scaune si vorbea din priviri cu altcineva. el era in gandurile lui. apoi vad gestul. el isi lasa mana ce-o tinea pe bara, peste mana ei cu unghii roz. o strange si se uita cu drag la ea si ii zambeste. ce zambet. m-am trezit. ce sa vrei mai mult intr-o dimineata, ce sa vorbesti intr-o dimineata fruiguroasa, ce rost au toate cand primesti o mangaiere si un zambet. apoi au revenit la gesturile dinainte, la pozitiile dinainte.

ps. iesind din metrou am incercat sa-i urmaresc un pic. i-am pierdut. afara am avzut ca aveam acelasi drum. ea mergea cu umbrela, de la orange, el pe langa ea cu bratele incrucisate, probabil sa se incalzeasca. poate nici nu erau un cuplu, poate erau la inceput...cine stie. prbabil nu o sa ii mai vad niciodata.

muzica

2010-10-04T22:47:00.001+03:00

cel mai flexibil element dintr-un sistem conduce sistemul

am auzit asta prima data la bogdan grigore cand era invitat la un training byp. e din nlp.

fara nicio legatura, am ascultat azi piesa, in metrou in drum spre casa. a ajuns in telefonul meu din greseala, cand cautam ce sa mai ascult nou..am bagat la gramada dintr-un folder. nu-i asa ca-i tare frumoasa?

asa...

voiam sa marchez o zi frumoasa azi. nu stiu de ce. rareori stiu. m-am trezit bine. desi metrorex-ul sucks big time, desi am stat ca sardina, desi am alergat prin bucuresti, desi picam de somn la sedinta de vanzari, desi am dardait de frig. tare bine a fost totul. l-am vazut pe nwanda ptr care am o mare mare slabiciune. ah, ce bine ca nu mai venea metroul ala...

sunt intr-un moment bun din viata mea. azi, acum. maine nu stiu. am multi norisori si nesiguranta, dar azi e "hush, darling, cause after a storm there'll be calm". ma gandesc sa plec prin plimbari la sfarsit de noiembrie, foarte posibil sa plec de revelion tot prin plimbari, merg la concerte la care voiam sa merg de mult, fac lucruri noi, cunosc oameni, sunt mereu in miscare, si zambesc. astazi.

altu > http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
e viva la vida, coldplay. am dat acu' 15 minute de el si tot ascult. e catchy. drum, drum, drum.

inchei cu PIESA. ca tot il vazui pe dl nw.

the green wave

2010-10-02T01:12:00.000+03:00

cand eram in copenhaga, dupa ce mi-am luat bicicleta mi se intampla adeseori sa prind numai verde la stopuri. si cand nu prea ai conditie fizica simti nevoia sa iti mai tragi sufletul 20-30 secunde din 5 in 5 minute la un semafor. ei, nu. mergeam juma de ora si prindeam verde. ma si miram. le tot povesteam colegilor minunea. ei acum m-am luminat - in verde :)

Cycle 20 km/h and you hit green lights all the way.

ii zice the green wave si au pus-o in pratica pe trei rute de cominincare intre copenhaga si orasele de langa. cum era si hvidovre al meu.

mai

2010-09-30T23:28:00.000+03:00

Am dat de ceva ce cautam de mult timp. Europafest 2010. Cliuri cu preferatii mei, 2 polonezi si-un neamt, niste italieni tare joviali plus alte clipuri de la festival. plus peste ce am dat acum, un clip cu cei 3, pe numele lor de scena, staphan braun trio, facand caterinca la metroul din bucuresti.
that's the channel

acum eu nici nu mai stiu daca am scris de europafest la vremea lui. abia incepusem serviciul. eram capiata de atata informatia si festivalul asta a venit ca o alinare. am fost vreo 3 seri la rand direct la muzica. am ratat o seara ca am fost la constanta cu serviciul, dar apoi am recuperat. imi aduc aminte ca statea in sala aia micuta si extrem de cocheta de la tinerime si ma pierdeam in sunete. eram la 2 metri de scena si eram absorbita. glumele italienilor de la orchestra da' tre soldi, sau cat de simpatici erau cei trei ai lui stephan braun au fost ciresele.

zgomot

2010-09-21T23:14:00.000+03:00

blow out

2010-09-19T23:26:00.002+03:00

Show encrypted text

ce frumos e...

2010-09-18T23:55:00.000+03:00

- sa primesti 1 leu rest de la dl taximetrist cand te duce la gara dimneata la 6 si sa iti zica "multumesc frumos" cand ii zici ca e in regula, nu ai nevoie de rest
- sa te plimbi prin timisoara ziua pe caldura cea mai mare si sa mananci inghetat ce nu se mai termina
- sa intri din librarie in librarie cautand o carte
- sa cauti bisericile din arad si sa speri ca e vreuna deschisa. sa cauti bisericile din timisoara si sa speri ca e macar una deschisa.
- sa cauti umbra prin arad.
- sa mergi pe strand ca auzisei ca e cel mai mare strand din europa pe o apa curgatoare.
- sa simti ca situatia e tare trista - orase frumoase, dar triste, goale, in paragina,
- sa cauti strazi uitate, scrisuri ciudate pe ziduri, cladiri vechi, sa intri in curtile oamenilor
- sa faci prea multe ore cu acceleratul pana la timisoara in caldura. sa iti juri ca nu mai mergi vreodata cu acceleratul.
- sa te intrebi cum de toata lumea e cu cineva si tu esti singura
- sa te holbezi asa mai pe furis la tipul din fata ta si sa te intrbi cum poate prietena lui sa il ingore, citind "parinti si copii", cand el pare asa topit dupa ea, si o pupa, sa uita cu jind la ea, o mangaie, iar ea doar sta, mai ii acorda un strop de atentie din cand in cand, dar cat sa nu se plictiseasca...
- sa te intrebi cum de merge combinatia aia...unde si cum s-au intalnit, ce i-a atras unul la celelalt. sa faci comparatii, analize, probeleme,...
- sa ii pozezi pantofii cand coboara la craiova...no need de fatza lui..pnatofii traiesc.
- sa ii analizezi pe toti din jurul tau, sa le observi fiecare gest, in timp ce tu stai si abia respiri in caldura insuportabila//in aerul rece din intercity.

pe tocuri

2010-09-18T17:26:00.000+03:00

Am fost in club. In Silver Church. Cu byp-ul. ca sunt multi oameni noi, si o chestie de genul asta e tare buna la socializat. in plus, mai mult aveam eu chef de club. si am zis sa profit de ce am. si=am propus si s-a ales. in ultimul timp imi sta capul numai la party-uri si iesiri cand e vorba de byp. de marketing-ul meu m-am cam lasat, de realizat chestii ptr organizatie la fel. dar am fost capul la party-uri. ba ca am avut casa la dispozitie o luna de zile, ba ca aveam eu chef sa fac ceva si aveam nevoie de anturaj. si-mi place. asa ca ultima chestie a venit la tzanc. ieri la birou vad un mail de reorganizare intern si vad ca eu nu mai eram team leaderul de mkt. mai sa fie. stiam eu ca am zis ca o sa las pe altcineva sa se ocupe mai mult cum eu nu mai am timp, dar chiar asa sa fiu degradata si sa imi fie data functia altuia fara sa fiu anuntata, fara sa fie nimeni anuntat. dubios. ma supar, ptr faza ca nu m-a anuntat si pe mine si ma apuc sa trimit mailuri si sa fac din chestiile pe care am zis ca le fac ptr proiectul nostru (chestii pe care nu cred ca le-as fi facut altfel, dar cand ma calci oe coada tre sa iti arat ca pot sa fac. pana la urma aflu ca de fapt cine facuse listele pur si simplunu stie cum sta treaba. dar din discutie in discutie cu cine trebuie s-a ajuns ca eu sa ma ocup de iesiri/events interne byp. super. ce oricum fac involuntar. ma gandeasc mereu cum sa fac sa umblu brambura. imia duc aportul cumva si eu.
asa, o mare paranteza. incepusem cu clubul. am fost eu in silver church in zi cand e cu dans. si am zis ca daca tot merg sa merg si eu ca fata. si am ajuns eu in club in fusta pan' la fund si cu tocuri. ceva nemaivazut. dar a fost foare tare. mai caterinca a fost cand am ajuns la 3 jumate pe lispcani pe piatra cubica incercand sa gasim un locsor unde sa mai dansam. sau colegu' de la londa care a ajuns si el cu noi in club, dupa ce earlier ne invitase la stand=up comedy. cnad zic "ne" zic de mine si de irina, colega din byp ce e responsabila ptr locul de munca ce il am acum. si colegu asta ne ducea el la 3 si ceva acasa, ajunsesem pe la muncii cand face ca vrea in club pe lipscani. eu ca ma dor picioarele. si chiar muream. imi amortisera degetele si pingeaua. irina murea de somn, dar rezolvase problema cu picioarele ca venise cu balerini de schimb. si cum stateam eu pe ganduri daca sa mgm sau nu, intoarce tibisor masina si ne intreaba cum ajungem pe lispcani. omu' nu e in bucuresti doar de vreun an si nu sti inca strazile extraordinar de bine. haha. ma rapesti si ma intrebi tot pe mine cum sa ajungi la destinatie. ajungem si am reusit sa bifez mersul pe tocuri pe piatra cubica de pe lispcani la 4 dimineata. extraordinara senzatie. cum nu eram in stare sa ma plimb prea mult si cele cateva pub=uri din zona goblin/suburbia nu ne=au incantat, am ajuns sa bem ceva la aer. la 4 jum eram acasa odihnindu0mi oasele.
concluzia. o seara misto. am experimentat senzatii noi. m-am testat cat pot rezista si daca pot sa fiu si eu fata, usor spre dezmatata. si-a mers.

RU.IT

2010-09-12T15:24:00.003+03:00

- sa ajung la Moscova sa le vizitez pe rusoaice
- sa ajung in Italia sa le vizitez pe italience

f1

2010-09-12T15:24:00.000+03:00

- sa vad o cursa de Formula 1, de preferat pe un circuit cu istorie
- sa merg la un meci de fotbal pe un stadion englez
- sa ma dau cu tiroliana

papa

2010-09-12T14:36:00.000+03:00

- friptura de Turda
- rata a la Cluj

stages

2010-09-07T12:48:00.000+03:00

Just as you take my hand
Just as you write my number down
Just as the drinks arrive
Just as they play your favourite song
As your bad day disappears
No longer wound up like a spring
Before you've had too much
Come back in focus again

The walls are bending shape
You got a cheshire cat grin
All blurring into one
This place is on a mission
Before the night owl
Before the animal noises
Closed circuit cameras
Before you comatose

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
The beat goes round and round
The beat goes round and round
I never really got there
I just pretended that I had
Words are blunt instruments
Words are sawn off shotguns

Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
Just as you take the mic
Just as you dance, dance, dance

A jigsaw falling into place
So there is nothing to explain
You eye each other as you pass
She looks back and you look back
Not just once
And not just twice
Wish away your nightmare
Wish away the nightmare
You got the light you can feel it on your back
You got the light you can feel it on your back
Your jigsaw falling into place

les elephants

2010-09-07T00:04:00.000+03:00

ca-mi place berea ar trebui sa se stie. ca-miplace tuborg, la fel. ca e daneza. da' ca-mi place carlsberg elephant ca e de la mama ei, ca a fost piatra de temelie in dk si ca are 7,2% alcool, aka e echivalentul danez ptr tuborg royal export, iar ar fi cazul sa fie stiut. si datorita placutului asta am tot salivat de un an jumate de cand m-am intirs dupa calrsberg elephant. si dupa somersby cider. ei bine, calrberg am reusit sa gasesc prin bucuresti in 2 ocazii pana acum. prima data anul trecut la tuborg green fest. 0,33l. ce fericita am fost. desi am baut-o din pahar. rasturnata din doza. apoi din intamplare am citit pe net meniul din absintherie. si ce am gasit? carlsberg elephant. evident ca m-am teleportat acolo. 7 lei doza de 0,33. am baut, nu am simtit=o chiar la fel ca in dk. am sughitat si m-am ametit. ah, ce frumos.
si de atunci tot plangeam. elephant. cidru. si ieri am gasit. am fost prin auchan. nu mai fusese de cateva luni. de prin iulie cred. ultima data era campionatul mondial si era expozitie de bere. din toata lumea. am salivat la multele tipuri, ma cautat elephant sau ceva danez, m gasit numai tuborg tropical si specificele de la noi si am plecat zicand ca ma voi intoarce curand sa cumpar ceva beri imbietatoare.
m-am intors abia ieri seara. am trecut asa, din obisnuinta pe la raionul de bauturi. ca imi place sa ma uit. la fel ca la ciocolata. poate imi zambeste ceva. si ce vad: calrsberg elephant, la 0,33 multa stand pe stand. trag un mic urlet. arat cu degetul mamei ca un copil retard. apoi vad tuborg royal. d-aia in ambalaj negru cum am gasit de 1 mai. vai. nebunie. umplu cosu'. iau si alte tipuri. ceva ceh. ceva cu rosu, 8,5% alcool. vai. rai.
acum nu e big deal. sunt bucuroasa ca am reusit sa gasesc asa ceva in magazin. e ciudat, e alcool, dar imi aduce in minte amintiri frumoase. amintiri dintr-o perioada frumoasa. mai mult ma bucura ca am gasit, nu ca o beau. un pic din clipele de atunci la casa actuala. cum mi-a zis neamtul-danez intalnit de curand. a ajuns la 18 ani in dk si acolo a ramas. de 35 de ani. un pic de inima ti-a ramas in copenhaga, nu0i asa? cine poate sa zica mai bine cum te simti decat cineva care a trecut prin aceleasi simtiri ca si tine?!!

prin bucuresti intr-o vineri de toamna

2010-09-03T17:03:00.000+03:00

In metroul gol, astazi. o tipa, o vedeam in geam. urca. ii este cald. isi da jos puloverul lila. ramane intr-o camasa fara maneci, alba, cu guler inalt. incepe sa se aranjeze. isi desprinde parul blod lung, isi da capul pe spate, isi aranjeaza parul, il prinde iar. se anajeaza pe la haine. trage usor de sutien, inchise un nasturel de la bluza. incepe sa caute prin geanta, scoate trusa de farduri. oglinda, rujul. tipul de vizavi de ea o vede intr-un final. se uita cum cu buzele tuguiata da cu ruj. se uita in oglinda, se verifica. e in regula. baga trusa inapoi, strange puloverul, il baga si pe el in geanta. se hotaraste ca nu ii place parul prins. il desface. iar se aranjeaza. totul a fost cam usor spre porno. stateam si ma gandeam cum aia doi barbati din fata ei nu au observat-i si nu o priveau. erau pe gandurile lor. era si draguta fata, tinerica, blonda, forme, greu sa nu o obervi. vad ca in scoietatea noastra metroul, mijlocul de transpoort in comun este playground. faci ce vrei. nu exista pudoare. nu mai exista acele lmite. stiu ca auzisem de curand ca o femeie nu trebuie sa fie vazuta nicioadta in public cand se da cu ruj. ca este..nu stiu cum. pff..faceam si eu destul de des asta. ca nu ai baie mobila dupa tine. am inceput sa ma gandesc mai atent la ce se face in public si ce nu se face. multi intind limita bunului simt.

trecand peste metrou. azi am fost la plimbare. pana prin panduri. la monoitorul oficial sa imi declar pierduta diploma de bac. da, mi-au pierdut0o la facultate si nu pot sa imi iau diploma de licenta. sunt vai de mine. fara diploma de facultate, fara contract de munca. sunt a nimani si inexistenta. mda. macar am avut parte de o zi geniala. toamna cum imi place mie. am mers pe jos, cum mergeam cand eram cu nasu in pioneze intorcandu-ma de la spital. de la panduri cu 13 septembrie pana la eroilor. mi-am zis ca intr0una din zile voi iesi la plimbare prin locurile alea. sa intru in curtea interioara a blocurilor de pe deal, panduri colt cu blvd eroilor. sa ma plimb prin parcul romniceanu. sa cobor scarile si sa merg pe stradutele de langa parcul ala..pe strazile cu nume de doctori. ah, ce frumoasa e zona aia. cu case ce au nume, case ce sunt vile, palate, au o istorie, case ce au numele arhitectului pe ziduri. bucurestiul care se vede mai greu. bucurestiul frumos. bucurestiul care imi place.

asleep

2010-09-02T23:09:00.000+03:00

Nu pot sa dorm de vreo saptamana...cam fix dupa nunta. noapte alba la nunta, 7 zile de nesomn. sau o fi ca a venit toamna. oricum...e nasol...ma simt obosita si nu am somn. si ma uit la seriale. d-alea vechi. ca tot ce e acum nou e inca in pauza. mi-a venit sa ma uit la roswell. asta e un serial de pe vremea liceului..eram cam a 10-a. si abia se lansase dido, ca prima ei piesa e sountrack la film. asa dadui de piesa de mai sus.
asta ca sa fac o introducere. imi venii sa scriu ca azi am avut o zi teribila. cum nu pot sa dorm, stau pana tarziu , ptr mine cel putin, si ma uit la film. deci dimineata nu pot sa ma mai trezesc si ma intind sa dorm cat pot de mult. deci plec traziu de acasa, deci ajung in jur de 9 jum la serviciu. ceea ce nu e big deal, de obicei. 2 sept. am realizat ca e toamna. ca mai sunt fix 2 luni pan' la ziua mea. ma simteam bine de dimineata. 2 luni si fac 25. am plecat de acasa fuga, fuga cand realizez. e joi, e 2 si aveam sedinta cu vanzarile. 9 fara 20 si eu fac cam 45 de minute pana la work.o sa intarzii. apoi ma uit cum aratam. fusta de blugi, tenesi, leggings si camasa in carouri, grunge look. genial. perfect ptr zi de sedinta. 9.25. sedinta incepuse, sefu lasase vorba cand ajung sa intru. in mod normal n-as avea treaba ca intarzii, ca nu sare nimeni cu gura, nu as avea treaba ca eram imbracat asa. azi am avut. nu era ok. ma linistesc, cat pot eu, intru, toata lumea aranjata, costum, chestii.. eu floricica. bine ca imi lasasem pe birou floarea din par. da, azi plecasem si cu floare in par. pff. trece si sedinta. apoi aflu ca aveam informare cu cei care tocmai ne-au cumparat. adica toata firma, consultanti din toata tara, oamenii din birou, oamenii de la depozit, toti, toti aveau sa via. si toata lumea era drgauta, aranjata. eu stresata. ma simteam ca dracu. incepusem sa am dureri de cap. imi place sa fiu aranjata cand e cazul. m-a deranjat azi la culme ca eram din alt film. si am ajuns si sa stau in al doilea rand. vorbea nenea randi si eu eram pe acolo incercand sa mai ranjesc, ca prea eram acra si suparata.
aflai ca ne mutam. acum e oficial. ei zic ca in 2 luni. mai repede decat ma asteptam. eu sper sa nu, ca nu vreau sa ma mut. imi place in pipera. oi vedea.
overall mi-au dat o stare mai de bine oamenii astia...
acum suntok. mi-am luat doza de filmulet, am gasit o piesa. maine am juma de zi libera de alergat prin bucurestiul cu aer proaspat de toamna. ma duc sa imi fac duplicat la diploma de bac ptr ca doamnele de la usamv stiu sa piarda diplome si apoi sa te acuze pe tine, fostul student, ca ai ratacit-o. tipic.
ma duc sa dorm. sper..:-s

completare

2010-08-30T22:18:00.000+03:00

mi-am adus aminte. la nunta ce am fost sambata cred ca a fost prima data cand chiar m-am gandit serios cum o sa arate nunta mea. daca va arata. chiar stateam si simteam nevoia de a fi cu cineva, de a avea pe cineva care sa stii ca te vrea langa el, care se gandeste la tine, iti vrea binele, cineva cu care sa stii ca vei petrece mult timp..poate chiar restul vietii. pana acum am trecut prin faza de nunta, dar nu era ceva gandit...era chestia aia by default, pe care o ai cand esti mic si nu realizezi ce vrei...ti se pare normal sa ne intample lucrurile intr-un anume fel. la fel cum se intampla la noi cu religia, cand esti copil. apoi am realizat ca nu as avea nevoie sa stau cu cineva si sa fiu casatorita. nu vad de ce. daca iti gasesti acea persoana, ce nevoie ai de nenorocita de hartie? apoi ma enerva la culme faptul ca preotii nu te casatoresc pana nu le arati hartia. si avnd o poveste de genul in familia, si oamenii au trait fericiti fara hartie, mi-am dat seama ca eu de fapt nu vreau decat sa stiu si sa gasesc persoana, nu vreau si nunta. pot si fara.
dar sambata seara, in timp ce asteptam sa vina lumea...ma gandeam...mi=ar placea sa ma gasesc si eu candva in pozitia de a fi in centrul atentiei intr-o rochia alba (sau crem). poate ca e ptr ca incep sa cresc in varsta si ma maturizez incet incet. nu mai pot sa ma copilaresc chiar la orice. ma gandeam, dupa ce am gandit faza cu maritisul, ca poate curand o sa imi treaca prin minte gandul ca vreau copii. eu care sunt cam anti. adica, sunt dragalasi, atata timp cat nu ma ating si nu ii ating, si in general cat nu am treaba cu ei. niste papusele si atat. nu ma vad prea curand dorindu-mi un plangacios prin preajma-mi. ramane sa las timpul sa treaca...

..

2010-08-29T23:09:00.000+03:00

Tot trag de mine dupa fiecare eveniment mai altfel din viata mea sa scriu cateva randuri ganduri. Ce-am mai facut in ultimul timp..pai am calatorit mult, am fost la nunti, la inmormantari, am socializat foarte mult ptr felul meu de-a fi (ala vechi), am avut ceva concediu, am vazut locuri pe care voiam sa le vad de mult, am realizat o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre colegii de serviciu si oameni in general...per total am avut o vara destul de frumoasa.
M-am hotarat ca data viitoare cand voi mai merge la Timisoara voi folosi avionul. sa mergi cu acceleratul pe 35 de grade afara, vreo 12 ore nu e combinatie. M-am hotarat ca la anul voi merge sa vizitez Moscova. Am reusit sa trec peste un fel de crush ce-l aveam ptr un coleg. Am ajuns sa fiu mult mai destinsa cand cunosc oameni noi. Incep sa prind gustul a ceea ce fac la work. Incep sa am idei, sa vreau sa creez ceva. Vreau sa fac o relansare frumoasa si de succes, vreau sa schimb in bine tot ce tine de continut si modul de organizare al cursurilor noastre, vreau sa ma dezvolt. vreau sa cresc, vreau sa fac ceva care sa se poata masura la final si care sa ii ajute pe ceilalti. Imi vine sa rad...ca tot ma simt o persoana foarte egoista. o egoista ce vrea totusi sa ii ajute cumva pe ceilalti.

ce am mai facut... pff..am inceput prin iulie sa vorbesc cu perfectul simplu, si cu "ce frumos ii", "vino aci", etc. colega mea e de la severin si desi nu as fi zis in vecii vecilor sa aia pe acolo-s olteni, cica sunt...si-s mandri si le cam place sa vorbeasca la perfectul simplu. si cand o aud zilznic asa, s-a luat. acum mai o am si pe sefa de la marketing ce e si ea de prin zona, o alta colega si ea cu vorbe d0astea. nu prea aveam cum altfel. si dupa o plimbare cu ceilalti colegi, mai moldoveni, mai ardeleni s-au prins de mine multe feluri de a vorbii. chiar m-au intrebat niste tipe de curand de unde sunt...ca am asa un accent pe care nu-l recunosteau....ce caterinca. de la Bucuresti ..doar imprumut din accentele oamenilor cu care interactionez...

a inceput sa imi placa sa merg cu avionul. o sa fiu eu cred ca toata viata speriata de zborul cu avionul, dar deja a devenit ceva normal. am avut si zboruri chill, si d-alea de se zgaltaia tot avionul, si la apus de soare, si noaptea si pe furtuna, si cu aeroportul inchis din cauza furtunii si tu facand rotocoale prin aer ca apoi s ajungi sa aterizezi prin alte locuri decat cele scrise pe bilet...si e ok. Imi place la nebunie primele 2-3 minute..cand se pronesc motoarele la capacitate maxima, in 30 de secunde deja esti in aer si vezi cum totul devine din ce in ce mai mic, apoi totul se inclina si isi cauta culoarul de zbor,. ce senzatie e cand te desprinzi de la sol, cand ai inima in piept...si apoi totul devine calm ..si nici nu realizezi cand ai ajuns acasa.

it was thom!

2010-08-17T23:53:00.001+03:00

am zis sa mai ascult o data, de fapt sa mai vad o data cum danseaza thom yorke la un concert...ma amuzase prima data. apoi ma gandii sa vad cand si daca au ceva concerte asa ca am ajuns pe site. nimic for now. apoi am dat de blog-ul lor unde mai baga oamenii din cand in cand cate0un gand. si thom cate un chart. 10 piese. zic sa dau un search pe youtube la una...ca imi sarise numele in ochi. si gasesc numai "thom sent me here", "it was thom", tra la thom. dau si de un chart cu nume de care am mai auzit. mos def, baby. nu stiam piesa. ascult. ghici. "it was thom". haha. pai si la mos def. cata influenta are omul asupra maselor. vad apoi ca imi sugereaza youtube-ul sa ascult m.i.a. - m.i.a., si asta piesa din acelasi chart. o stiam, dar zic sa testez. "it was thom" or it wasn't. of course itwas.
deci gata. s-a terminat cu jmecheria. ma duc sa dorm.

dansul

2010-08-17T10:37:00.000+03:00

Muzica de dupa concediu...

All your dreams are made
When you're chained to (your) mirror with (your) razor blade
Today's the day that all the world will see
Another sunny afternoon
(I'm) walking to the sound of your favorite tune
Tomorrow never knows what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess you might as well

What's the story morning glory
Well
(you) need a little time to wake up
Wake up well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up
Wake up

(Cos) all your dreams are made
Now you're chained to the mirror with your razor blade
Today's the day that all the world will see
(It's) another sunny afternoon
Yeah I'm walking to the sound of my favorite tune
Tomorrow doesn't know what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess that you might as well

What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well

Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well ?

kickstart. go!

2010-08-11T16:03:00.000+03:00

Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train

exact asta o sa fac.
voiam sa pun piesa, dar live-ul e mereu mai misto.

What will grow crooked, you can't make straight
It's the price that you gotta pay
Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train
Buy a ticket and get on the train

Cause this is fucked up, fucked up
Cause this is fucked up, fucked up

People get crushed like biscuit crumbs
And lay down in the bitumen
You have tried your best to please everyone
But it just isn't happenin
No, it just isn't happenin

And that is fucked up, fucked up
And this is fucked up, fucked up
This your blind spot, blind spot
It should be obvious, but it's not.
But it isn't, but it isn't

You cannot kickstart a dead horse
You just crush yourself and walk away
I don't care what the future holds
'Cause I'm right in your arms today
With your fingers you can touch me

I am your black swan, black swan
But I made it to the top, but I made it to the top
And this is fucked up, fucked up

You are fucked up, fucked up
This is fucked up, fucked up

Be your black swan, black swan
I'm for spare parts, broken up

what do you see

2010-08-11T00:15:00.000+03:00

Am gasit ceva frumos

plus clipul de mai jos>>>

Let's Not Talk About Aesthetics from SLA Architects on Vimeo.

am ajuns din link in link. si e copenhaga. si e frumos ce pot face astia. treceam destul de des pe langa bulevardul asta. cred ca am mers pe el o data sau de doua ori. nu am observat cum arata. cum il vad acum ca arata in poze. parea ceva normal atunci. stiu ca acolo statea benedetta. imi zicea ca isi face proiectul despre sonder boulverd. atunci nu am dat importanta. ah, dar ce frumos e.

alt link. un alt clip.

m-a apucat de putin timp sa ascult radiohead. rem. ce gasesc si are chitari de fapt. nu mai stiu cum..dar incercam sa imia duc aminte intr-o seara cum le zice astora de canta piesa aia. erau rem si piesa era losing my religion. apoi am incercat sa imi aduc aminte de aialalti. erau radiohead. apoi incearca sa iti aduci aminte cum le zice lead sinderilor. la final am incercat sa dau de piesa. "ebow - the letter" demult, de tot, imi zisese fratele de ea. ca e greu sa tii ritmul si sa o canti. si am ascultat=o si ras-ascultat=o pana cand o stiam pe de rost.
si din neamintitirile de mai sus am dat de varianta live cu cei doi. clip care de cand am dat de el ma urmareste. cosmar. da' ma tot uit. asucltatul e vis. vizionatu..pai e dl. michael in chestia aia ce la final ii arata formele in bataia soarelui, e thom ce se misca asemenea unui copil retardat. dar ce divin canta...

i love you

2010-08-03T22:43:00.000+03:00

M-am uitat la New York, I love you. Vazusem mqi demult Paris, je t'aime, imi amintisem ca a aparut si nyily si azi am gasit timpul sa ma uit...dupa cateva luni bune de cand il luasem. l-am vazut fara sa ma uit sau sa citesc ceva despreel, cum fac de obicei. doar m-am intins in pat si i-am dat drumul. mai multe povesti random ce au loc in new york. nu mais tiam exact cum fusese actiunea la paris..., cum sau daca se intersectau secventele, ce mi-a placut...stiam doar ca l-am vazut.
m-am lovit de povesti scurte, unele fara nici o legatura cu altele, apoi altele in caere personajele apareau in secventa celorlalte and so on. am gasit un oras messy, noste povesti la fel, situatii neprevazute, edgy, cu final exact invers decat drumul pe care te ducea povestea. toate parca pe aceeasi linie, desi ale unui om diferit - 10 povesti, 10 regizori. poate s-au vorbit. dar overall mi-a dat o stare de bine. citeam acum pe imdb si review-urile sunt ingrozitoare...mie mi-a placut. a mers de o seara lenesa de vara. si muzica e perfecta. te plimba prin oras. cu povestiule lor. poate unele trase de par, poate din realitatea orasului, poate nu conteaza. e viziunea lor si mie mi-a placut.

fara titlu

2010-07-29T17:27:00.000+03:00

S-a trezit cu gandul ca trebuie sa ajunga la 9 fix la birou. just in case. ca sa nu mai lase loc de greseli. ca sa nu mai existe "nu stiu", "nu stiam", "nu am facut"...
Afara, un aer recisor. Se cam zbarleste pielea. e in maieu, cu esarfa la gat si cu ochelarii la ochi. de ceva timp tot simte nevoia sa se ascunda. si nu are cum. asa ca se ascunde dupa ochelari. "un geam intre ea si restul lumii". daca nu iti vad ochii nu isi dau seama ca suferi. noroc ca e un strop de soare la ora 8 dimineata. nu e penibila cu ochelarii ei. mai sunt si altii. s-or ascunde si ei.
fiecare raza de soare ce o atinge e binecuvantare. e ceva atat de bland in soarele de dimineata vara. Nu se simte arsita ce va urma. te linistete, te inclazeste daca racoarea diminetii e prea puternica. ajunge pe bulevard, soarele ii bate in spate. nu mai are nevoie de ochelari decat ptr protectia sufleteasca. "soarele bate dinspre diham", gandeste. chiar asa. il lasa in spate si merge sa infrunte o noua zi.

randomsounds

2010-07-27T10:13:00.000+03:00

azi a fost randul Hp-istilor. era unul, mai tocilar asa, trist saracu, in fata mea la metrou. chiar avea fata de calculatorist. si mai era si in niste blugi largi care veneau aiurea pe el, rupti din model si in sandale, dar d-alea mai de tara. cu niste unghii si degete naspa. cam oribil. urcand scarile m-am nimerit in spatele lui. in fata lui era un rand pln de hp=isti ...6 la numar. se luasera la taclale toti. numai asta era singur si n-avea nicio treaba cu ei. trist.
mda. asta e un post cu de toate. voiam sa pun muzica. foo fighters. ascult de cateva zile.

sunt 3 la numar ce le ascult. mi-am pus saptamana trecuta ceva muzica in plus pe telefon si am dat de "pretender". vai ce aripi mi-a dat. mergeam pe strada si eram cea mai tare. ma simteam bine cu mine. imi lipseau chitarile, se pare. wake up call. ah, wsi vocea lui dave grohl. si imaginea pe care o am in cap cand ii aud vocea. ah, sexy mai poate fi. numai gandindu0ma la el si ma ia cu ape :)

deci, "pretender".

in rest...scriu de la birou. am tot vrut sa scriu demult. nu neaparat de la birou. dar sa scriu. cand ajungeam acasa pierdeam si putinele ganduri ce le aveam. blank totul. un fel de relaxare-dormitare-hibernare. la serviciu, no time. fuga constant. sau plecata prin tara. acum sunt mai li9bera. tot usor stresata, dar cu mai putine pe cap. directorii, cam toti sunt in concediu...bate vantu' pe aici. eu observ ca ajung la birou ca sefii la 9 jumate...e cam caterinca. but can't sleep at night. iar am o perioada "d-aia". m-a apucat. de cand am fost in germania. numai ca incep sa imi canalizez dorintele spre altceva. ca spre voiam eu e imposibil si imi voi fute viata bine de tot. deci m-a apucat chef de joaca, de facut de ras, de orice, numai ca sa nu ma plictisesc. pacat ca lumea e cam no fun. sau poate am eu o strategie proasta si directa dar in sensul gresit. time will tell. stiu si eu ca e timpul sa let know some stuff and move to the next one.

uite ce frumos le-am legat. "all my life".

"...on and on i got nothing to hide".

mda..deci caut persoana cu care sa ma "joc". someone interested?

voiam sa mai zic ceva. unrelated cu astea de mai sus. cred ca voi dedica subiect separat. ma enerveaza la culme cum au legat astia conturile de picasa, google, mail, blogger, ma-sa si tac-su unul de altu. te conectezi pe o retea si cand intri pe alta vezi ca esti conectat, interconectat, decontectat si ma-sa. nu pot sa intru pe blogger cu mailul de yahoo ca apoi vad ca m-a deconectat pe de gmail unde intru cu alt mai si m-a conectat in alta parte, unde tre sa itnru cu un alt mail..si tot asa. o sa o iau razna. poate asta e si ideea lor. sa ne termine psiihic. imi ia minute bvune sa ma conectez pe retele sociale. adrese de mail parole, cum am si cont personal si cont pentru byp, nu stii niciodata cand bagi un mail si-o parola ce pandorra deschizi...
i'm over and out.

go!

2010-07-26T10:21:00.000+03:00

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!

2010-07-18T15:19:00.000+03:00

Facandu-mi un fel de ordine prin laptop, in incercarea de a face ceva spatiu pe hard, am dat de scrierea asta de mai jos. Eram la Iasi si n-aveam net si muream din cauza incertitudinii. Eram singura si ma toca faptul ca nu stiam ce am facut, daca eu sunt de vina s cum se va rezolva situatia. care era foarte naspa - n-aveam nici un material, marfa, vopsea, nimic ptr show. si aveam de pregatit modele si de facut un show a doua zi. Starea imi era mult mai naspa decat ce reiese din scris. N-am suprins-o prea bine. Oricum..erau muuulte multe ganduri cam negative. Treaba s-a lamurit luni dimineata la 9 jumate cand fan courierul a livrat marfa care de fapt trebuia livrata sambata. iarasi nu gresisem cu nimic. iarasi mi se futuse un week-end si ma stresasem degeaba. pe greselile altora.

to mistake or not to mistake

2010-07-18T15:12:00.000+03:00

Duminica, 13 iunie

Cum ascult eu la ora 00:20 in camera 21 a hotelului T23 din Iasi (acum 00:21) pe cel mai mare pastilat dintre pastilati. Da, Kazi Ploae. Dar e genial pe productie de Silent Strike. Biki, biki, biki. Lol. E cam foarte tare.
Da, sunt in Iasi, la ultimul mare eveniment pe care tre’ sa il organizez pe anul asta fiscal. Pe vara asta. Pana la toamna o sa fie mai chill. Ieri, pe la 11 terminasem cu 95% din treaba din depozit – eram fericita. Chiar ma miscasem super in conditiile in care marfa abia imi ajusese. Chiar era totul bine. Mai aveam un mic bon de transfer si unul de consum ce trebuiau sa se faca imediat si pana la 2 maxim ar fi trebuit sa fie totul gata si sa imi vad de altele. Dar nu. Niciodata nu e simplu, desi tu vrei sa faci ca totul sa fie asa. Nu, se complica. Asa m-am trezit iar alergand de la birou la depozit, de la depozit la birou, la limita pana sa vina Fan Courierul la 4-5. De ce povestesc astea? Ca stau acum si ascult Kazi, singura in camera – ca am vrut si eu sa fiu singura for once – si ma gandesc ca e naspa rau. Am dat-o in bara rau. Si n-am nici net sa verific daca chair am dat-o in bara. Cred ca e asa cam 90%. Restul de 10% sunt sanse ca cei de la Fan sa fi gresit…
Si totusi, cei care ar trebui sa fie suparati, ca ei sunt cei care au de suferit de pe urma greselii de care vorbesc pareau linstiti. Nici nu mai stiu ce sa cred. Am niste sentimente atat de ciudate.
Cand am venit aici eram usor speriata, ca deh, era ceva nou, era multa munca si totul nou, era responsabilitate. Desi nimeni nu m-a preset, nimeni nu m-a certat pana acum. Si am facut greseli. Ma cert eu pe mine. Si ma oftic la culme. M-am lasat sa ma relaxez. Atlfel nu pot sa imi explic de ce acum sunt aici si scriu. Stiam foarte clar ce am de facut. Si tind sa cred ca nu am facut. NU pot sa imi dau seama cum s-a intamplat. Incertitudinea ma termina.
Am avut o saptamana tare ciudata. Luni si marti am fost pe alta planeta. Marti eram atat de obosita incat nu puteam sa ma coordonez. M-a scos mama la aer la o plimbare si mergeam impleticit. Terminata. Asta e cuvantul. De miercuri am renascut, cred ca e pentru prima data cand am avut o altfel de fata, eram mai vesela, mai zambeam. Asa cum as vrea sa fie. Evenimentele din ultimele 5 saptamani nu m-au permis. Am fost extrem de stesata, de prinsa cu treburi incat nu puteam decat sa fiu robotel – acasa, birou, pat. Dar ceva se simtea bine, oricum. Acum, fiind asta ultimul eveniment mare chiar le ziceam celor din echipa ca incep sa imi dau seama ce fac si sa procesez cum ma simt. Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu compelta. Castig ceva, pierd altceva. Asa este la mine. M-am descurcat bine in conditiile din ultima luna. Chiar nu am gresit prea mult. Asa vad acum, privind in urma. Am intrebat, am facut totul la limita si pe fuga, dar le-am scos la capat. Acum deja aveam un pic de experienta. Nu trebuia sa fie asa. Sunt dura cu mine. Altfel ma lenevesc, altfel ma plafonez, altfel ma las sa gresesc. Urasc sa gresesc, chair de stiu ca e omenesc, se intampla. Ei, bine, nu imi pasa asta. Eu vreau totul perfect. Vreau sa tinesc la perfectiune pentru ca stiu ca nu ai cum sa o obtii, oricum, dar ii vreau pe aia 99%. Nu imi place in primul rand sa le gresesc altora. Pana la urma nu imi pasa de mine, dar urasc sa stiu ca greselile mele se rasfrang asupra altora.
Nu prea pot sa mai scriu. Tot imi zic, zi de zi sa scriu seara. Dupa ceva ce mi-a zis cineva care stie, sa iti tii un jurnal. Ca totul e uitare. Si chiar uit. Trebuie trecut totul uneva si apoi recitit.
Nu pot sa dorm. Am deja o luna. Merg pe a doua. Si se termina alea 3 de proba. Trebuie sa zic ce vreau sa fac. Daca pot sa o fac. Si acum undeva la jumatatea drumului ma gandeasc, privesc in urma si ma ia groaza. Nu e o zi buna de retrospectii. Aveam un sentiment de izolare. Totul e frumos, oamenii sunt frumosi, dar ma simteam singura]. Poate gresesc ca imi cau prieteni. Poate sunt doar sub influenta greselii facute. Dar e un moment. Vreau sa il retin.
Acum 2 saptamani aveam alta “greseala” ce ma lovea. Ulterior am aflat ca nu fusese nicio greseala, dar posibilitatea sa o fi facut si gandurile ce au derivate din treaba asta mi-au futut tot weekendul. Mai am si alte ganduri ce ma bantuie si nici nu vreau sa le zic. Le reprim pe astea deocamdata. Ca-s pe personal track si nu stiu pe unde sa umblu.
Oare pot sa fac asta pe o perioada mai lunga? Oare sunt omul potrivit?

L

2010-07-04T14:47:00.001+03:00

N-am mai intrat de o saptamana pe aici. uitasem ca e totul asa colorat. imi place. se potriveste cu starea mea de spirit. dar uitasem. m-am uitat de feed-ul de bloguri sa vad de cand n-am mai intrat pe aici, macar sa citesc ce scriu altii daca eu n-am inspiratie si chef. mult. bine, am si o scuza buna. am ramas fara laptop. fix acum o saptamana. am bagat in priza, a mirosit a fum si gata. low battery. slaveaza ce poti mai repede pe stick si gata. uite asa am ajuns eu ca duminica seara sa ma duc pana in auchan ca sa caut incarcator si foi cartonate. n-am gasit nici una nici alta, doar niste toale misto pe care n-am rezistat sa nu mi le cumpat. ca acum am cu ce. ca muncesc de rup ptr niste banuti ca sa imi cumpar si toale si alte prostii. dar e bine.
cam asta ar fi motivul ptr care nu mai scriu pe aici. am tot vrut. mereu merg pe strada, cu muzica si la fiecare piesa, fiecare sunet imi vin alte ganduri, alte povesti in minte. si scriu. mereu si mult. si niciodata nu ajung si la calculatoru cu ele intregi. le pierd in marea de ganduri.
dar acum e altceva. am inceput sa ma linistsc. am inceput sa accept. am ajuns sa imi placa si sa vreau sa zic tuturor. in plus, am inceput sa invat. si parte din procesul de invatare e sa scrii apoi totul pe hartie. sa rememorezi ce ti s-a zis, ce ai facut,. bine sau rau si sa scrii care sa ramana scris. apoi peste ceva timp sa recitesti. ca sa nu uiti niciodata de unde ai plecat. "sa nu uiti niciodata prima zi". bun sfat. e de la un OM. si atat. e de la cineva de la care o sa invat multe.
Lucrez deja de 2 luni. deja am facut mai mult decat m-as fi asteptat,. am trecut prin o gramada, m-am lovit de multe probleme. am trecut peste ele, am plans, m-am bucurat, m-am infuriat, am urlat, am vrut sa ma ascund, am fost in vazul tuturor, am depasit totul si am iesit zambind. am cunoscut oameni. asa cum as vrea sa fie oamenii, si m-am bucurat ca mai exista astfel de persoane. sunt multumita. imi e bine/. ma simt bine.
am intrat intr-o lume de care nu stiam nimic si cu care ziceam ca n-o sa am treaba vrodata. aveam niste idei preconcepute. bine, parte sunt realitate. parte, un procent mai mic, sunt oamenii pe care i-am cunoscut. oamenii de care am eu grija sa le fie bine. si de ei imi place. datorita lor sunt acum aici. si invat cum sa tin o foarfeca in mana.
deci sa zic despre ce e vorba. [later edit] nu mai zic nimic specific legat de ce fac...ma cenzurez pe o parte ca sa pot sa fiu libera in exprimarea gandurilor. am nevoie sa imi vars frustarile si nemultumiril in acelasi fel cum imi impartsesc bucuriile. si nu vreau sa existe legatura directa cu compania pentru care lucrez. fara nume, doar fapte. asemanarea cu persoanare reale este pur intamplatoare [ end of later edit]. A venit totul pe neasteptat. nu ma gandam ca am vreo sansa, am mers asa, ca sa nu refuz la interviu. a venit in ziua cand eeram asa de fericita sa tocmai trimisesem cv-ul si o scrisoare de intentie super la job-ul visurilor mele, ceva de marketing si pe agricultura, pe cresterea porcilor. dreamjob. nu m-au sunat nici pana astazi. in schimb m-a vrut wella. si uite asa a inceput. in forta, direct in paine, direct la show, si de atunci on & on. dar ma descurc si invat. si ei, echipa mea, sunt parte "d vina" ca imi place. acum mi s-a pus pata sa invat ce fac ei. sa vad cum e faci ce fac ei. ieri am fost in prima zi. 5 ore nu am facut altcva decat sa tin foarfeca in mana si sa ma joc cu ea. in dreapta foarfeca, in stanga pieptanul. observandu-i pe ei cum lucreaza.
tare greu la inceput. nu as fi zis. de fapt, incep sa nu mai zic nimic despre nimic. e nasol sa faci presupuneri. trebuie sa iei totul fix cum e si cum vine.
nu mai stiuc e sa zic. ah, de calatorii. in astea 2 luni am fost de 3 ori cu avionul prin tara si prin ceva orase, cat nu calatorisem toata viata.si e doar inceputul. constanta - baia mare - iasi - cluj. clujul a fost cireasa. mi-am dorit eu mult. voiam de mult sa ajung. am prins ocazia si s-a facut. si iarasi mi-a placut.

as mai fi vrut sa zic de o chestie, ca e fresh, de aseara, dar nu are treaba cu ce am scris pana acum. mergea in post separat, dar nu am chef, s-asa ma chinui de pe tastatura asta de la calculator. am fost la ziua lui d aseara. unde a fost genial. eram la terasa, fix pe ploaia cea mai mare, cu umbrela care nu prea acoperea totu, cu picaturi care treceau prin umbrela, cu apa pe amsa si noi band vodka cu suc de mere, enjoying the nature. pana cand a inceput sa cante un manelist, habar n-am care si acum mor de curozitate ca n-am aflat care ra. alaturi era un cort, in cort o nunta si la nunta invitata manelistul de mai sus. pana la plecare ne-am bucurat de ritmurile muzicii asteia minunate. cand nu te auzi cu vecinul de langa. multumim domnilor nuntasi si domnului manelist.

another dream

2010-06-23T23:50:00.000+03:00

Ce chef am azi. am atatea de facut dar eu sunt chill. stiu eu de ce. as vrea sa scriu aici, in vazul tuturor, dar ar trebui apoi sa ii pun parola. stiu inca alte 2 persoane ce am. m-a apucat iar. am pus piesa. si zice ea tot. imi da aripi. ma inveseleste. desi nu este foarte vesela. mie imi plac astea. ma binedispun. sunete. desi conform regulilor simt ca ar trebui sa fiu trista. haha. dar nu vreau. uite asa. eu vreau sa rad cand mereu e fix cum nu vreau. eu am rabdare - "putina rabdare, putina culoare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". da, ma ghidez dupa chestia asta. si o sa iasa candva ceva. stiu. pentru ca vreau. trist nu obtii oricum nimic.
pff, am scris balarii fara nici un sens. o sa revin cu ceva mult mai plin de inteles. voiam doar sa marchez momentul.

"baby, viata-i frumoasa"

2010-06-05T15:03:00.000+03:00

Ma uitam in oglinda. Stateam pe balcon, cu oglinda in fata si ma uitam la mine. Arat obosita. Fara fard, all natural. Sunt obosita. Nici nu realizez. Chiar zilele astea cand ma gandeam ca parca incep sa imi intru in ritm, incep sa inteleg ce fac, incepe sa imi placa, incep sa ma gandesc la ce fac si incep sa zambesc. Dar corpul imi este obosit. Si mi se citeste pe fata. In cearcanele de sub ochi, in movul de la ochi, in fiecare por. Fiecare zi din week end cand o stau acasa a devenit binecuvantare. Stau, ca in vremurile cand leneveam toata saptamana. Dar acum am o zi, maxim 2 - cand am doua zile de week end sunt rasfatata.
Azi e 5 iunie. Fix acum o luna eram la interviu. 5 a 5-a. Imi placpotrivirile astea de data. A doua zi eram la birou, la noul meu serviciu. A patra zi eram la Constanta deja ramasa singura pe post. Nu se astepta nimeni sa fac ceva, doar sa observ. Dar eram intrata "in paine". Si am tot observat, ca doar asta imi place. Si-am intrat si in actiune, ca nu imi permitea programul sa stau si sa observ. De ce faceam eu depindea munca altor oameni. /depindea imaginea companiei, iar eu nu pot sta cu mainile in san doar pentru ca sunt noua si nu stiu cum sa fac lucrurile. Munca, stress, munca, si iese ceva. Si-a tot iesit, am gresit, am bagat la cap. Si am ajuns in prezent.
Si totusi, inca nu stiu ce sa zic. Inca nu sunt pregatita sa zic ceva. Ma gandeam, de BYP am inceput sa vorbesc pe fata abia dupa cateva luni bune. I-am zis mamei ce fac abia dupa cateva saptamani. NU imi place sa dezvalui aspecte din viata mea (oricui) pana nu sunt eu cu adevarat impacata cu asta. Si e tipmul ala de acomodare si apoi de acceptare si in sfarsit de necesitate. Devine parte din tine. Inca nu vreau sa zic ce fac. Abia incep sa descopar.
Doar stiu ca am dat peste ceva bun si frumos. Am dat de oameni frumosi. Habar n-as fi avut. N-as fi crezut ca exista asa ceva. O sa zic si de echipa mea. Incep sa ii indrgesc tot mai mult pe masura ce ii descopar, unul cate unul. Imi vine greu sa cred ca sunt cu adevarat asa. Dar sunt, nu au de ce sa se prefaca. Mai exista oameni pasionati, profesionisiti, cu bun simt si multe alte calitati pe care le descopar treptat.
Si totusi, am avut si am des momente proaste, grele. Dar din astea iese ce-i mai bun din mine. Lunea trecuta, asa de dimineata, plangeam. Mi se imputa ca am dat-o in bara. S-a nimerit ca toata treaba sa se intample cu mine prinsa intr-un autovehicul in miscare. no where to go, no where to run. prinsa intr-un loc mic cu oameni pe care abia i-ai vazut de 5 ori in viata. Si trebuie sa rezolvi o problema pe care nu ai cum sa o rezolvi de la 800 km departare. You fucked things up si n-ai ce face. Mai rau e ca nu iti poti aminti nimic. Tu stii ca facusei ce ti se ceruse. Explici exact ce stii tu. Esti sincer pana la epuizare. Cum sa faci sa indrepti lucrurile? Cum? Chiar nu iti poti da seama ce s-a intamplat. Nu ai cum sa afli ce s-a intamplat. Esti prinsa in masina aia nenorocita si telefonul suna in continuu. Din rau in rau. NU MAI SUNA!!! Dar suni. Suna si seful. Raspunzi dar te trezesti ca nu poti scoate nici un cuvant. Esti blocata. Balmajesti ceva si inchizi telefonul. Linistea din masina deja se rupe. Era bine cand simteai ca nu te aud ceilalti ca plangi. O problema in minus. Dar esti deja obisnuita. Ce mai conteaza ca plangi in fata unor oameni necunoscuti. nu ar fi prima data. Esti bine, iti vei reveni tu. Asa e mereu. Keep on walking. NU mai ai stare. Ai urla, ai alrga si te-ai ciocni de primul zid. Liniste-te. Ajungi la aer. Trebuie sa te potolesti, mai sunt si ceilalti, care habar nu au de ce e cu tine. nu trebuie sa te vada asa. Iesi la aer si se vede ca ai plans de o ora. Cum sa nu se vada ochii umflati si rosii. te apuca iar. nu te mai poti stapani. ah, ce bine ar fi sa te poti ascunde si sa urli. timpul trece, si te potolesti. Apele se potolesc, totul merge mai departe si iese ceva. nu e capat de lume. Si totusi, nu concepi sa faci o greseala ce nu se rasfrange asupra ta ci asupra muncii si imaginii altora. Si asta te termina. Si asa se duc 2 zile, 2 zile care ti-au fost futute in cel mai original mod. Chiar de pari ca ai trecut, a ramas ceva pe creier. fiecare moment de genul asta te marcheaza, se tatueaza si iti ramane tiparit undeva. te schimba usor usor.
Dupa 2 zile ajungi la informatie. realizezi ca nu ai gresit. ca mintea ta stia de ce era linistita, ca facusei ce ti se ceruse, chiar de nu iti mai aminteai. Sentimentul cand descoperi asa ceva e unic. Mie imi da aripi. Imi futi ziua si de fapt nu eram de vina? Pai te ia mama dracu. Nu iti mai gresesc de-a dracu acum. O sa stiu tot. Ca nu ma calci pe coada si pleci linistit. Eu nu uit niciodata. Cand iti voi gresi si va fi cu adevarat greseala mea, atunci o sa ma poti biciui, o sa poti sa faci ce vrei cu mine. pana atunci sa stai cuminte in banca ta si sa nu imi ceri mie ce nici tu nu poti face. tu, care ai de 100 ori mai multa experienta decat mine. tu, care ar trebui sa ai intelegere ptr mine si sa ma sustii. dar tu esti egoist si nu te gandesti niciodata la altii. aici e diferenta dintre noi. si eu o sa casting in timp. o sa castig liniste.
ma simt bine. am forta in mine. sunt plina de avant si vreau sa fac lucruri marete. e un moment bun in viata mea si vad multe lucruri frumoase in fata. si e bine acum. nici nu vreau sa ma gandesc prea mult la ce o sa fie. doar am mici flash0uri cu ce as putea sa fac.

"baby, viata-i frumoasa!"

planuri..

2010-05-29T15:44:00.001+03:00

mama, ce nu-mi place cand imi fac mici planuri si mi se dau peste cap. azi stiam ca voi fi singura acasa. deja ma vedeam cum stau seara lenevind, asteptand sa ma uit la eurovision, mancand floricele si band o bere. da' vine familia inapoi acasa. c-asa fac mereu. pf. macar am avut juma de zi de chill-eala. am stat, cred ca pentru prima data in ultimele 3 saptamani si nu m-am ingrijorat [ptr nimic. chiar e bine. saptamana trecuta eram terminata. aveam show, training byp, plecare samabata seara la baia mare, stress.
ah, e bine sa ai niste momente pentru tine. desi, pot zice ca ce-am facut azi a fost tot in interes de serviciu. am stat si-am facut cercetare pe canalele de muzica. tre' sa fiu la curent cu muzica asta...ca la show-uri cand se tunde si coafeaza e nevoie de muzica ptr inspiratie. deja mi-am adus aminte de ce nu ma mai uitam la tv. de ce nu ma uitam nici macar la posturile de muzica, lasate asa poe fundal, de ce nu ascult nici radio. aceleasi piese. over and over. macar am aflat ce ma interesa.
acum daca as avea si odc, soulseek sau alte program e download ilegal muzica si care sa si mearga ar fi perfect. ieri m=am chinuit o seara intreaga sa gasesc un programel sau un site de unde sa pot downloada muzica de pe myspace. da, vreau muzica polonezilor de la europafest. n-am gasit. n-a mers.
ca tot am zis de eurovision. am gasit ieri o piesa f jmechera. sper sa castige, ca oricum e cam favorita cica.

M-am blocat pe ea. imi place accentul tipei. deci ma uit sa vad daca iese.

groovin low

2010-05-28T23:46:00.000+03:00

Iar uit ce vreau sa scriu. Uit de cand dau click sa deschid fereastra pana se deschide. si-am o caseta alba de umplut cu cuvinte si nu le gasesc. pe ele, cuvintele, si pe ele, ideile. Uit mai mult de atat. Uit sa cobor din metrou. Azi, ajunsa la Victoriei, n-am realizat asta. Mai nasol e ca nici n-am recunoscut statia. E obisnuinta din 5 ani de facultate, cand mergeam o singura statie si imi era imposibil sa uit. Acum vin din Pipera. Si nimeresc si la ore tarzioare cand e liber metroul si stau jos, si mai am ganduri prin minte. Si uite asa ma trezesc la Romana.
Da'i ok. Nu ma plang. Rad de mine. Mi-as fi dat o palma, da' mi-e ca se uitau toti la mine ca la felu' paispe.
Am zis de Pipera. Imi place in Pipera de mor. Mi-ar placea si mai mult de-as avea timp sa stau sa ma gandesc si sa merg chill dimineata spre serviciu si odihnita seara spre casa. Mi-a placut din prima clipa cand am pasit pe scarile statiei de metrou Pipera. Imbracata office sa dau bine la interviu si cu pantofii cu toc in geanta. Caterinca. eram cam singura de felul asta. Am gasit pe treptele alea tenesi, slapi, tot ce vrei. Acum ma duc si eu in tenesi la serviciu. Cateodata ma simt ca si cum n-as fi angajat, ci parca m-as duce sa ma joc in parc (gand venit strict dpdv al toalelor de pe mine). de aia imi place mie pipera. mai ales baietii de la orange. pff, am trecut pe acolo in ziua cand am fost la interviu..uff, bunaciuni. ma gandeam zilele trecute sa fac ocol ca sa trec prin fata sediului sa=mi mai clatesc ochii. mai pe vara probabil asa o sa fac.
apropo de buncaiuni. intre 7-13 mai a fost europa fest. la care am mers cat am putut demult. am profittat de faptul ca o colega din byp era voluntara si acolo si ne punea mereu pe lista. si-am ascultat la muzica geniala. btw, am descoperit si o sala fff tare in b. tinerimea, vizavi de teatrul bulandra - frumoasa cladire si frumos interior. sa revenim la bunaciuni. marti seara au cantat niste polonezi. in seara aia avusesem multe pe la work. concertul incepea la 7. eu am ajuns la 8. fix in pauza inainte sa inceapa ei: Stephan Braun Trio - polonezo-germani adica 2 polonezi, 1 neamt, dar toti locuind in Germania. Si m-am indragostit. de pianist. Matthaus, Ah, fizic nu as fi zis vreodata in vreo caracaterizare ca mi-ar placea un barbat ca el, dar vai ce bine mi-a picat. inalt, slabut, cu ochelari cu rama neagra, cu o basca pe cap, cu un tricou cu o bicicleta , ah love. Si o combinatie de 3 personaje: Raku, Andrei Gorzo si Beavis (sau Butt-head)...sau amandoi . haha. l-am vazut si intr-o clipa m-am gandit la combinatia asta si la :lovestruck: Acum ascult ceva muzica de pe myspace-ul lui. Si ma mai holbez un pic la poza de pe profil si la ochii extrem de albastri. mereu am avut o salbiciune pentru tipii cu ochi albastri. Cam atat despre polonezul meu. AStept sa il vad la anul, ca au castigat concursul. Da, nu era doar frumos, au cantat si exceptional.

plutind

2010-05-26T23:12:00.000+03:00

Judetul Maramures vazut din avion e superb. Asta e gandul ce mi-a trecut luni seara prin cap cand zburam spre casa dupa seminarul de la Baia Mare. Era ceva ce nu mai experimentasem in zborurile anterioare cu avionul. Poate si usurarea si fericirea ca stiam ca in 2 ore aveam sa fiu acasa, dupa ce la dus mersesem 14 ore cu trenul. In fund...fara cuseta. Minunat. In Maramures de sus in orice aglomerare de cladiri intotdeauna observi biserica. Triumfatoare, alba, mare. E acolo, in centru, vegheaza. Si iese in evidenta.
Dupa biserici ce le vezi fara se la cauti deja ajungi in Rai. Iarasi asta am gandit. Eram deasupra norilor. Aia albi si pufosi. Si era RAI. Si eu nu cred in d-astea. Dar era linistitor. Sa te holbezi pe geam gandind ca o sa vezi un ingeras cu aripi albe la fel de pufoase ca norii cum sta el in varful norului si canta la harpa.
Apoi ajungi la munti. Si ei albi, dar cu striatii. Forme fel de fel de diferite. Si ajungi in sud. Vezi un apus de la inaltime si ajungi la casa cea draga.
N-am coerenta. Tot vreau sa fac ce mi-a zis un om foarte tare. SA scriu zilnic ce am realizat si mai ales ce n-am reusit sa fac bine in ziua ce-a trecut. Jurnal. ?cum faceam in trecut pe aici. Viata zi de zi cu multe detalii inutile ptr cine o citi. Dar pretioase [pentru mine. ?Si imi e greu. sunt obosita. nu pot sa procesez. n-am timp. vreau sa dorm ca sa pot sa ma trezesc a doua zi la 6.45 ca sa ajung la 8.30 sau mai devreme la birou. ca nu e timp ptr ajuns mai tarziu. si-am atatea ganduri. vreau sa imi gasesc iarasi inspiratia si motivarea sa scriu. am atatea de zis si nu vreau sa le pierd. vreau sa mi le reamintesc, sa imi reamintesc de mine in clipele astea. la fel cum as vrea acum sa fi tinut in cph un jurnal. same time, last year nu a iesit cum voiam. s-a dus si nu mi-a ramas decat visul ca merg noaptea pe bicicleta si senzatia pe care o aveam, de liniste, de nimic de fapt. un fel de vrie placuta. un fel de hibernare.

Miscellanous

2010-05-18T21:05:00.001+03:00

asta e asa ca sa nu uit...
am trecut pe la muncii pe langa o florarie de acolo si mi-au sarit in ochi niste coroane cu flori din plastic. bine, le vad mereu, dar azi le-am observat. si asta m-a facut sa ma gandesc la diverse. le enumar.
- first. cand o sa mor eu vreau flori naturale. pai de-mi vii cu coroana cu flori de plastic eu invii sa te bat cu florile peste ochi.
- next one a fost tot cu moartea. ma mai gandesc eu asa...si ma gandeam ca de ar fi vreodata sa mor subit, ce s-ar intampla cu oamenii cu care comunic prin online. mi-ar placea sa stiu ca exista o persoana care in caz de nefericit eveniment si ii anunte pe cativa, selectati de mine, ce am patit. cred ca e cazul sa imi fac testament :) Apoi au fost ganduri cu fel de fel de fixuri de-ale mele. miscellanous stuff.
- cand trec pe langa un cos de gunoi si este la inaltimea umarului/fetei cu partea de aruncat, si daca mai e si noapte, mor de frica la gandul ca de acolo o sa iasa un sobolan si o sa ma atace;
- nu suport sa merg cu pungi in mana. mai accept, poate, cate una din plastic, dar trebuie sa arate intr-un anumit fel. pungi de hartie, de material, never. doar daca sunt purtate pe umar. de aia am mereu ditamai gentoiul. indes tot de pot.
- pe acelasi principiu, urasc sa merg cu flori pe strada in mana. cel mai bun exemplu: anul asta de 1 martie am bagat zambilele si ghioceii primiti in geanta si asa am umblat cu saracele flori vreo 3-4 ore prin oras.
- inca imi e frica de biciclete. desi acum le vad cu alti ochi, inca tresar cand vad vreun biciclist ca vine amenintator spre mine.
- dupa ce ma uit la un film de groaza nu pot sa dorm cu picioarele afara din patura, sau scoase din perimetrul patului. mi-e frica de monstrul de sub pat.
- vara nu pot sa dorm daca nu am un cearceaf care sa ma acopere. oricat de cald ar fi.
- ca sa adorm deseori stau pe burta cu un picior ridicat in sus, la 90 grade de la genunchi.
- nu imi place fumul de tigara, dar imi place la nebunie mirosul de tutun pe pielea palmelor si mirosul de tutun al tigarilor neaprinse si al pachetelor de tigari.
- imi place mirosul de carte, revista noua, mirosul de piele noua

....mai adaug
- cand vad un obiect ma gandesc la doua lucruri:
1. cum as putea sa fac ca sa il fur. asta e mai mult asa ca sa ma incerc sa vad cat ma duce mintea...si apoi daca mi-ar reusi m-as intoarce sa il inapoiez. am o mare atractie in a "fura" tablouri si obiecte de arta si decoratiuni si mai ales steaguri din institutii publice.
2. ma gandesc cum ar putea acel obiect sa te ucida sau sa omori pe cineva cu el. de exemplu: mananci o capsuna. in cate feluri poti muri de la ea - otravit, aluneci pe ea, te ineci..etc..astea sunt cele mai simple.

Constanta

2010-05-16T16:41:00.000+03:00

Saptamana trecuta pe vremea asta eram la Constanta la casa de cultura si faceam pachete cu colegii. Era a treia mea zi la noul serviciu (da, duminica am lucrat) si deja eram "in paine".
Nu o sa vorbesc de serviciul meu...este un job, e al meu (in mod sigur pana pe 5 august 2010) si trebuie sa fac in asa fel incat sa iasa totul cat mai bine. Vreau sa zic de Constanta.
Am fost pentru prima data. Bine, am mai trecut eu pe acolo de cateva ori, in drum spre mare, dar vizitat orasul - nicioadata. Daca ma intrebai inainte de vizita asta, ziceam ca nu imi place...nu m-a atras absolut nimic la orasul asta inainte. Era doar ideea ca e langa mare care ma entuziasma cand auzeam numele, si nimic mai mult.
Am nimerit duminica dimineata, mult prea dimineata, undeva intr-o zona foarte jmechera - case, verdeata, liniste. Strada Miron Costin, mai exact. Dupa ce i-am cunoscut pe toti, dupa ce am incercat sa fac ceva folositor, dupa ce am observat cat am putut de mult, am zis ca e timpul de o pauza. Si-am plecat in recunoastere pe strazile din imprejurimi. Juma' de ora de plimbare pe strada Sarmisegetusa, apoi Dacia de la un cap la altul, apoi sala sporturilor, cred, apoi fuga inapoi la salon, ca aveam treaba.
Interesanta plimbare, sistem de strazi paralele cu nume de locuri istorice de importanta pentru romani, si apoi strazi perpendiculare pe cele de mai sus cu nume de personalitati istorice importante. Si mai interesant a fost sa vezi locuitorii din prezent de pe strazile astea. Vedeai casa in paragina, cu plastic la geam, fara usi, cu tiganii stand la "poarta" si mancand seminte si cu rufele puse la uscat in fata casei, pe trotuar, iar alaturi vedeai Jaguarul parcat in fata unei case cu etaj si gard inalt de 2 metri jumate ca sa nu vezi luxul din curte. Cam asta e strada Dacia. Cam asta e Romania.
Constanta tot nu imi place. Nu mi-a placut niciodata, chair de nu am mai fost in oras pana acum. Nu exista nimic care sa ma faca sa fiu curioasa de oras. In plus, e o vreme ingrozitoare, ba e nor si e frig de nu mai poti, ba e soare arzator. E un lucru ce imi place, au niste bulevarde mari, largi si aerisite.
Marea am vazut-o 5 minute, noroc ca aveam camera de hotel cu priveliste spre plaja. Dar atat, nu tu plimbare pe plaja, nimic. Just work.

Duminica viitoare sunt la Baia Mare.

scurt

2010-05-14T00:31:00.000+03:00

sunt obosita. vreau week-end. vreau sa scriu. am multe de scris. si imi e somn. si am si mai multe de facut. am liste pe pagini multe de things to do. si inca nu m-am uitat pe lista de byp. e doar lista de work. dar nu ma plang. ca am un serviciu cam bestial. si realizez pe zi ce devin mai ocupata, si imi cam place. cant pe strada cand ascult muzica la telefonul de serviciu. ha. am telefon la care pot s-ascult muzica. si chiar se aude cum trebuie. as in in prima zi cand l-am luat am stat 2 ore s-ascult muzica la casti de pe telefon. zici ca descoperisem focul. auzeam sunetele altfel. si mi-e somn. si zilnic scriu in minte posturi peste posturi. acum s-a dus 95% din ce voiam sa scriu. ma duc sa dorm.
o sa zic altadata de europafest si de noua mea iubire, polonezul pianist; de constanta; de bestialul meu servicii; de ce oameni minunati cunosc; de cat de agitata sunt si-mi cam place; de trainingul byp ce incepe sa iasa; de multe. ma duc sa dorm.

It's a new life...and I'm feelin' good

2010-05-08T00:29:00.000+03:00

Ascult CTC - Orice la casti (la care se aude cam tare, adica se aude tare pentru aia ce nu asculta la castile mele, si stau in jurul meu...si nu-mi place asta, dar fie)..asa ascult "orice" la castile telefonului meu de serviciu. Noul meu serviciu. Proaspat cam de o zi jumate. Acum e "liber". Si ma gandesc ca imi pare atat de ciudat fontul de aici..de parca n-am mai scris de ani...Ca atunci cand veneam in Bucuresti dupa 3 luni de stat in vacanta de vara la tara. Si peretii scarii de bloc imi parea inalti si ciudati. Totul mirosea altfel...imi iesisera din memorie...erau deja ascunse...Ah..ce frumoasa e piesa asta...

Sunt obosita. De fapt, nu obosita...sunt iarasi amalgam de stari. NU pot dormi., dar trebuie sa dorm. Ma asteaptam multe. Plec duminca la Constanta, ma intorc luni. Maine am zi plina de BYP, cautam traineri , avem deja unul, gasit de mine, apoi facem si relaxare, mergem la concerte, europafest si ong fest...Ah, atat de multe. Informatie, oameni, nume, ah, nina - and i'm feeling good...it's a news day, it's a new day for me...and I"M FEELIN GOOD!. Ah, chiar. Nici nu am avut timp sa ma gandesc. NU stiu daca o sa am timp pana se termina luna asta. Sau pana se termina iunie...Ah, dar voi vedea juma' de tara pana se termina lunile astea...
Cat de frumos. Calatoresc, cunosc oameni, o sa fac ce vrea..si nici nu pot sa ma bucur...ca nu imi dau seama inca.
Ah, am calcat bine de tot in cacat cand eram mic...de fapt ma jucam cu el in cada (mi-a zis mama). :) Ha...si totusi, stiu bine ca am muncit mult si am pus mult suflet sa ajung acum aici..Stiu. Ah, e frumos. Am fost azi la Europa fest...bliss. Imi venea sa plang...inca sunt emotiva..si muzica aia ma termina...imi vine sa plang. Era asa frumos...

Va las cu Nina.

Birds flying high you know how I feel
Sun in the sky you know how I feel
Breeze driftin' on by you know how I feel

(refrain:)x2
It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good

Fish in the sea you know how I feel
River running free you know how I feel
Blossom on the tree you know how I feel

(refrain)

Dragonfly out in the sun you know what I mean, don't you know
Butterflies all havin' fun you know what I mean
Sleep in peace when day is done
That's what I mean

And this old world is a new world
And a bold world
For me

Stars when you shine you know how I feel
Scent of the pine you know how I feel
Oh freedom is mine
And I know how I feel

(refrain)

Baba, Coca-Cola si furculita

2010-04-30T22:54:00.000+03:00

"Cat e, maica, Coca-Cola la voi?" intreba azi o babuta pe Dorobanti la un Fornetii. Si ce babuta, ca de aia postez aici - era mamaie de la tara, cu galosi pana la glezna, mai de primavara asa, gri cenusii, cu haine murdare vechi si rupte, cu bocceluta in spate, babuta intrata la apa, de juma de metru inaltime, vai de capul ei. Dar voia Coca-Cola, de la Fornetti.Probabil avea acasa si Digi Tv si poate ca si vreun mobil, dar probabil d-ala caramida. Foarte tare.

Acum, mai devreme am mancat ceva si am vazut prin bucatarie furculita din Bulgaria. Nu stiu daca am mai scris pe aici, poate ca am scris, dar in posturile alea de le-am ascuns de toti, dar am furat o furculita din Bulgaria din clubul unde am fost singura data cat am stat in Vurshets. O furculita simpla, fara model pe ea, cu forme rotujite, greuta, deci solida, usor de tinut in mana si cu capul micut. Furculita frumoasa si pe placul meu, de aia am si luat-o. Bine, si pentru ca atunci cand am vrut sa o pun la loc, D. mi-a zis s-o iau. Si-am luat-o. Am pus-o in buzunar si asa am facut prostii sub clar de luna - statea bine acolo. Acum de fiecare data cand o vad ma gandesc la polonezul blond, inalt, slab si cracanat de care nu mi-a palcut in mod deosebit, dar care m-a facut sa ma simt extrem de bine. Sigur nu o sa il uit asa. Furculita si polonezul.

Acum ma duc sa scriu de intai de mai. In Copenhaga. Ce zi a mai fost...

Want some php?

2010-04-27T12:54:00.000+03:00

Revin cu blogul iarasi public pentru a participa la un concurs. Iarasi vreau sa imi incerc norocul, imi place mie sa ma joc asa si sa vad daca pot castiga ceva...
Mai mult, acum este vorba si de un premiu care ma intereseaza, si anume un curs gratuit de Java sau PHP. Concursul este organizat de Evenimente Studentesti in colaborare cu Line Education Center.
Detalii despre conditiile de participare se gasesc in link-ul de mai sus, il mai pun o data ca sa fiu sigura ca se vede, deci aici, iar data limita este duminica, 2 mai.
Anunţul câştigătorului se va face pe 3 mai, prin tragere la sorţi filmată în sediul LEC.

Norocul sa fie cu voi! (sau de preferat cu mine)

D.

2010-04-25T13:08:00.001+03:00

Show encrypted text

Let's look at the stars

2010-04-24T15:20:00.001+03:00

Show encrypted text

Zambesc

2010-04-22T00:50:00.001+03:00

Ah,
nu pot sa dorm si stau pe Facebook poate, poate o sa primesc un mesaj (pe care nu o sa il primesc..dar era speranta aia a mea...facusem niste planuri in minte). Stiu ca nu e asa...si nu astept prea mult. Zambesc. Am vorbit cu Daniela, dandu-i pentru a miia oara sfaturi, legate de unu si altu'. Si mereu simt ca pot sa o ajut, cu niste cuvinte zise bine sau spuse cand trebuie. Si ma bucura.
Zambesc acum ca m-a inveselit Elena, o rusoaica extraordinara. Cheered me up, wished me good stuff, a facut pe Cristiana cu mine, cum fac eu cu Daniela. Am vorbit si cu Sonia, o bulgaraoica. Zambesc. Ascult o melodie ce mi-a trimis-o Elena, ca sa ma linistesc si sa pot sa adorm. Ce-mi plac mie oamenii astia pe care i-am cunoscut in ultimul an. Cred ca le pot zice my friends. Zambesc. Cred ca ma duc sa adorm in starea asta. :)

Bulgaria si femeile (si barbatii)

2010-04-18T00:29:00.001+03:00

Show encrypted text

Bulgaria si alcoolul

2010-04-17T01:47:00.002+03:00

Show encrypted text

recensamantul masinilor albe din bucuresti

2010-03-28T16:36:00.001+03:00

Vorbeam de curand de un deja-vu in care in centru era o masina alba cu nr b99hey. Azi am dat peste b98hey. Culmea, tot alba masina. Numai ca la asta n-am apucat sa vad ce marca era. Oricum, ceva in genul BMW, Mercedes... Era la Armeneasca. Fara deja-vu, de data asta, dar ma face sa vreau sa gasesc toate hey-urile din Bucuresti.

In rest, doar agitatie. Am atatea de facut, incat ajung sa nu mai fac nimic ca nu stiu de care sa ma apuc mai intai. Am chestii ptr BYP la marketing, am chestii ptr BYP la proiectul nostru din aprilie-mai, am plecarea in Bulgaria, am chestii personale si mai am si internship-ul. Si cam toate sunt la fel de importante. Mi-am propus ca in luna aprilie sa fac tot ce pot ca sa devin mai organizata, ca sarcina din cadrul byp-ului, pe fiecare luna, dar si ca stuff to do and solve ptr mine. Nu mi-ar strica. NU ca acum. Macar am inceput sa fac listute.

Am inceput sa descopar chestii nice to do in B cu bani putini. Mai noi merg la teatru cu 6 lei, ca se pare ac la tnb trebuie doar sa mergi la casa de bilete, sa zici ca vrei un bilet ptr student si ti se da. Nicio legitimatie, niciun act, nimic. Foarte tare. Plus deja cunoscutele cinematografe cu preturi intre 5-10 lei. Plus plimbarile organizate de mine prin Bucuresti ptr a redescoperi locuri minunate. Azi aveam programata plimbare pe Calea Victoriei, dar mi-a stricat-o ploaia. NU am ajuns decat in /cismigiu, unde nu am facut decat sa sperii gugustiucii. Apoi Mecul ne-a mancat. Filmam miercuri. Proiectul incepe sa prinda contur. Aseara, am fost tot prin Cismigiu. Si-n ce fel. Cantam "How deep is your love" si ma plimbam cu o lalea in mana, pe care am plimbat-o prin tot centrul Bucurestiului, la vedere (a se citi un post de prin preajma 1 martie, ca eu umblu cu florile prin geanta), si fix cand am ajuns in fata blocului am decapitat-o. Acum sta pe undeva printr-un paharel prin casa, asa decapitata. Era si pacat de ea...
Mda...am recitit si n-are sens ce-am scris...but fuck it! Cam atat. Am vrut de fapt sa scriu de masina, ca sigur uitam de intamplare...sigur le uitam pe toate. In ultima vreme nu mai reusesc sa retin multe...

Terminus

2010-03-18T21:22:00.005+02:00

Mi-am dat demisia. Maine dorm pana la 11. Stiu, de fapt ca nu e asa. O sa ma trezesc la 7 si n-o sa mai am somn. Si-o sa bantui prin casa. Mama e fericita. Eu ma gandeam ca o sa faca mare scandal. Stefania, coordonatoarea mea, a zis ca eu stiu mai bine, sefu' a zis ca ii pare bine ca m-am gandit sa il anunt si pe el si nu am plecat fara sa zic macar un "Du-te dracu" si apoi a zis ca daca imi iau atestatul de traducator stie el pe cineva care are firma de traduceri. Dragut din partea lui. Tigan, tigan, dar foarte tare omu'. Cristina m-a intrebat cum am facut ca vrea si ea, Vlad s-a mirat si mi-a zis sa nu iau hotarari pe burta goala. Chiar ca. Burta goala, ca ciuciu bani. Dar ma gandeam de mult la plecat. Nu e meserie pentru mine.

Cert e ca imediat dupa ce i-am zis Stefaniei, desi nu eram foarte hotarata, am simtit cum ma linistesc. Am simtit cum se ridica o persiune. Am simtit cum nu mai sunt atat de bosumflata si de mohorata. Adevarul e ca se vedea bine pe fata mea. Ajunsesem, am ajuns, de fapt, sa fac o gramada de lucruri pe care nu imi place ca le fac. Am ajuns sa fiu o persoana cum nu vreau sa fiu, cum nu imi place sa vad cand stau si ii observ pe altii. Ajunsesem sa injur toti clientii, numai ca ma sunau. Am ajuns de fapt. Vorbesc ca un birjar. Eu, care ziceam ca nu stiu sa injur. Le dau binisor acuma.

Cum am ajuns aici? Iar o sa fac o prezentare a ceea ce s-a intamplat. In ordine inversa cronologica. Am zis ce-a fost azi si cum sunt in prezent. Am tot vrut sa scriu, sa ma descarc cumva, dar nu puteam. Ce-i drept, luna asta am fost cam cadavru. A inceput pe 3.03. Si de atunci am tot trait asa in vrie. Din inertie cred. Mai aveam sclipiri de veselie, de zambete, dar starea generala a fost de nemultumire. Cred ca o sa fiu fericita cu adevarat atunci cand o sa reusesc sa fiu complet multumita de mine, de ce am devenit, de ce fac, de cum ma comport. Daca voi reusi vreodata. De fapt, 3.03 nu a fost inceputul, a fost picatura. Si-am cedat. Inceputul nu are inceput, cred. E aglomerarea de tot ce am facut si ce sunt eu. Si scanteia e faptul ca sunt singura. Si teama mea cea mai mare e ca o sa mor singura. Nu ca o sa mor. Am realizat ca nu imi e teama sa mor, ca o sa mor. Ma pis. Dar mi-e teama de mor ca o sa raman singura. Si habar n-am cum sa rezolv asta. De moarte ma feresc, pe aia o rezolv usor, si daca e sa vina oricum sunt impacata. Dar singuratatea cum o rezolvi? Cum o rezolvi cand esti vesnic nemultumit de ce gasesti. Ca mai gasesti. Sau nu reusesti sa fii multumit de ce ai si parca mai vrei. Sau de cum te comporti tu cu ce ai. Aici ma refer la prieteni, familie. Stii ca sunt acolo, stii ca le pasa si tie iti pasa, dar nu iti iese sa le arati ca iti pasa, sau tu nu crezi ca iti iese. Sunt o mare nemultumita. Asta e problema mea. Pana intr-un punct e bine sa fii asa, dar apoi te duci dracu.

Acum ascult Urma. Le-am luat toate cele 3 albume scoase de-a lungul timpului si ascult. Cum am ajuns sa ascult Urma? Am fost ieri la Ateneu la evenimentul de deschidere a festivalului One World Romania, festival de film pe tema drepturilor omului, unde au cantat astia. Prima oara cand am ascultat. Stiam o singura piesa "Buy me with a cofee", si cea mai cunoscuta a lor. P-asta au cantat-o la sfarsit, la bis. Am fost pentru ca voiam sa vad Ateneul si asta era ocazie perfecta, intrare libera (merge manusa la lipsa mea de bani). Am organizat o iesire cu fetele din BYP si asta a fost. Am descoperit ca percutionistul e Ati de Chile aka omul cu care a colaborat Raku pe "Cantec elf". Despre astia, Urma, n-as sti ce sa zic. Probabil n-o sa mai calc in viata mea la un concert de-al lor. Desi suna interesant. Dar nu pot sa zic ca mi-au placut. Nici displacut. Iar gasesc cate un cusur pentru orice. Eram intr-o sala superba, plina de istorie, cu niste oameni foarte dragi, un sunet demential, fiecare de pe scena se vedea ca stie ce face, ca e pasionat de ce face, iar eu stateam si ii observam. Fiecare era in lumea lui. Functionau ca un intreg, le iesea bine, dar fiecare era in transa. Tipa de la backing o tinea pe dansul ei de betiva notorie de ora 6 dimineata in Vama (as fi legat-o daca puteam si-as fi pus-omsa canta doar, canta bine gagica, dar ingrozitoare dansatoare), solistul zdranganea de zor la chitara lui si dadea din cap sus, jos pe ritmul lui, basistul cu privirea vesnic in pamant si unu-doi, stangu, dreptu, balansul de pe un picior pe altu - pasi mici, bautut mai mult pe loc. Bateristul - agitat, indiferent de natura piesei, chitaristul zdraganea si el acolo, ceva mai agitatat decat basitul, ceva mai linistit decat bateristul, flautistul daca nu te-ar fi trezit cu suntele geniale pe care le scotea din instrument nici nu il observai, iar domnul Ati, percutionistul dansa latino. So totusi, acum le ascult albumele, deci trebuie sa-mi fi placut, cred.

Ce-am mai facut? Am fost si m-am tinut ocupata. Desi nu mi-am planificat nimic. O fi fost subconstientul. Daca stateam in casa la cum ma simtea psihic ajungeam la Obregia. Am organizat duminica asta, ca a fost frumos afara o plimbare prin Bucuresti. Am ales ca zona Gradina Icoanei. Si am facut traseu, cu istoria locului. Am luat Nikonul fratelui, 2-3 persoane carora le place sa se plimbe si-am plecat. Si-a fost frumos. Si am ajuns acasa la fel de mohorata. Cu aceleasi ganduri care ma fac sa izbucnesc in plans. Aceeasi chestie a fost si duminica aialalta. Tot plimbare, tot centru, apoi si film (Breakfast at Tiffany's la cinemateca - am zis ca imi fac abonament, ca e ieftin) si tot la fel de mohorata odata ajunsa acasa.
Incet incet ajung la 3.03. Nici nu mai stiu cate s-au intamplat. Destule. Am luat decizii, mi-au venit ganduri, am alungat ganduri...Am primit matrioscele de la rusoaica mea. Am 2 fete si 3 baieti. Aia mici sunt baieti si-s adorabili. Am gasit intr-o zi, marti, 1 leu si 6 bani pe strada. Am inceput cu 1 lei la Romana. Mi-am luat Magura cu lapte de el. Apoi, intorcandu-ma seara tarziu spre casa, mergand repede cu privirea in pamant si suparata, am gasit intai 5 bani, au stralucit in lumina felinarului. Si m-am gandit la tatal meu. A fost ziua cand a murit. 22 de ani. Eram suparata deja ca toata ziua am alergat si am uitat ca e ziua. Stiam, facuse mama coliva si impartise sambata. Iar,marti, eu am uitat complet. Mi-am adus aminte abia seara cand ma duceam sa ma intalnesc cu fetele de la marketing pentru o sedinta BYP. Mergeam pe strada, era aproape 11 si ma gandeam la mama cum o fi pentru ea. Si gasesc banii. Apoi mai merg putin, Eram in fara la Gulliver. Cand vad inca ceva rotund. De data asta era mai galben. Ma aplec. 1 ban. Zambesc si zic ca e el. Nu stiu, dar am momente cand chiar cred ca vegheaza, ca e o prezenta acolo. Si nu are cine sa fie altcineva. De unde asocierea cu gasitul banilor, habar n-am. Am ajuns acasa, cu cei 6 bani in pumn stransi. Am lipit niste hartie pe ei si i-am notat. Apoi i-am pusin pusculita de bani gasiti.

Cred ca e timpul pentru 3.03. Am tot scris in minte. Nu ma pot opri cateodata, uit pe unde merg, uit unde trebuie sa merg. Doar merg si scriu in minte. Pe 4 martie era prima zi de inscrieri pentru IELTS. Era vreo 7 si imi dau seama ca nu mi-am pregtit nici un act. Caut pozele, caut pasaportul, caut ce mai e nevoie, le scot si le pun deoparte. Auzisem eu ceva discutii prin casa, dar nimeni nu imi zisese nimic. Vine fratele si imi da vestea. Care e de fapt o intrebare cu ce vreau eu sa fac, numai ca raspunsul nu poate fi decat unul si degeaba ma mai intrebi. NU are destui bani ca sa ma tine in Danemarca. Stiam asta. Am zis ca voi lucra. OK, dar e sigur ca iti gasesti? Evident ca nu. Nimic nu e sigur. Imi poate a doar 1000 euro. Cu banii astia nu poti trai acolo nici juma de luna, mai ales la inceput. Deci ce sa alegi oare? Nu as putea sa le port pica, stiu ca intentiile sunt bune, poate eu sunt aia care nu se gandeste prea mult, dar voiam sa fac ceva. Stiam ca fac ceva. Stiam pentru ca lucrez. Strangeam bani ptr Danemarca. Intai pentru IELTS, apoi pentru lunile de stat acolo. Incet, incet, dar aveam un scop si-o motivatie. Si pe 3 martie totul s-a dus. A doua zi, poate din cauza plansului, poate din cauza ca am dormit cu geamul deschis eram umflata la fata si cu o privire pierduta. Vinerea aia m-am hotarat multe. Intai am zis ca ma mut la Timisoara. Vlad a zis ca ma primeste dupa ce pleaca sora. M-as duce. As fi plecat si atunci daca as fi avut mai multi bani stransi. 185 euro siniste milioane. Erau vreo 3...acum nu cred ca mai a ramas ceva din lei. Viata de zi cu zi ii mananca. Strainii rezista. 185 euro, bani stransi in 2 luni jumate de munca pe 2010. Am avut un impuls sa ii iau pe toti, sa ma duc pe Povernei la Ciclop si sa imi iau o bicicleta de toti banii. Sa pedalez pe o bicicleta, sa imi bata vantul in fata si sa uit de tot ar fi rezolvat problemele. Dar m-a trezit realitatea de Bucuresti. Probabil as fi murit inainte sa ajung cu bicicleta acasa, la ce stare aveam.

Ca tot am ajuns la biciclete si mijloace de transport, am avut intr-o seara un deja-vu urias. Si personajul central e o masina. Veneam de la sedinta de marketing. Cred ca era joi, pe 11. Joi era sigur, dar cred ca era 11, nu 4. Oricum, o joi din martie pe la ora 11 fara ceva. Eram pe Basarabia trecusem de Biserica, cand vad o masina alba cum facea stanga de de pe strada aia care trece prin fata Teatrului de vara. Era fix in mijlocul bulevardului, pe liniile de tramvai ca sa se incadreze apoi si sa o ia in aceeasi directie ca si a mea. Habar n-am cum de mi-au picat ochii pe masina, ca eu merg de obicei uitandu-ma in jos. Da' o vad, timpul incetineste, apoi vad numarul si ceva pare cunoscut. Flash, deja vu, apoi raman sa ma gandesc de unde. b99hey. Ma gandesc ca oi mai fi vazut numarul la non-stopul de la semafor. De obicei ma uit la numerele la masini. Pe cele din drumul meu le stiu deja. In fine. Merg, ajung la coltul blocului. Acolo unde vad mereu un Ford Ka bleumarin. Cand ce vad. Un Peugeot alb. M-apuca rasu. Ma uit la numar. Nu era hey-ul. Altu. Apoi ce vad. Langa asta, era alt Peugeot alb. Cu aceeasi terminatie-combinatie de 3 litere. Probabil sotul si sotia. Si-au luat masini la fel. Ma gandeam amuzata cum o fi la astia dimineata adormiti si de cate ori nu si-or fi incurcat masinile. Mai ales ca unu avea cu b33, altu cu b44, sau asa ceva. Acum stau si ma gandesc la masina deja-vu-ului meu, daca o sa mai dau vreodata de ea.

De personalele mele nu cred ca o sa zic. Doar atat. Am descoperit ca sunt ingrozitor de multi constanteni in Bucuresti. Odata pentru ca 2 din cei carora le-am inchiriat erau de acolo, apoi am mai avut destui cu care m-am plimbat, si apoi am inceput sa vad pe strada numai CT la numere de masini. E invazie.

It's a must sa termin cu muzica. Urma, of course. M-a cam prins piesa asta.

Avanti popolo!

2010-03-11T18:24:00.002+02:00

Ha! Am titlul si n-am postarea...Gata, am gasit. Asa.
Veneam acasa, dupa un chiul de la work si ma gandeam.Si-mi venira cuvintele astea in minte. Pe fundal im suna telefonul de serviciu. Francezul/arabul/strainul ce natie o fi el care ma cauta de zor ptr o garsoniera. L-am ignorat. Avanti popolo. Cred ca citesc prea des 24-fun si rubrica de inceput. La zapada! Asteptand cu M tramvaiul am ajuns sa facem un om de zapada. E tocmai buna de asta. Om de zapada cu 2 nivele, bile, niste chestii de forma nedefinita, de fapt, si cu un nas ce tot cadea (pe model Maical) si una bucata pula mare. Ca nu putea lipsi daca m-am apucat sa fac oameni de zapada cu M. Doi oameni la costum, eleganti, aranjati, facand oameni de zapada cu pula pe marginea drumului. Eu si mai si, rulam bulgarele cu manusi de piele si gentoi pe umar. A iesit frumos baiatu'. M-as duce in parc sa fac unu mai mare...
Deci, la zapada oameni!

00.00

2010-03-04T10:16:00.003+02:00

Azi noapte am realizat o chestie. Ca anul 2010 e de cacat deja stiam, pe zi ce trece si se duc zilele din el mi se dovedeste asta...ma intreb ce poate sa mai vina...
Am observat eu ca anul asta am zile speciale de cacat. Pai da, alea simetrice. Gen 1.01, 3.03. Da...anul asta pe 1 spre 2 ianuarie, noaptea tarziu, plangeam, ieri, pe 3 martie plangeam...nu mai tin minte ce am facut in seara de 2 februarie. Am cautat pe blog sa vad ce am scris...nimic concludent. Bine nu eram oricum. Mai aiurea e ca ma trezesc plangand, dar de simtit nu simt nimic. LAcrimile crug si eu sunt imuna. Din exterior mi se zice sa nu fiu trista...dar in interior nu mai sint nimic. Parca s-a dus totul si doar ma lovesc, iar eu trec pe langa ele. Oricum nu am ce le face. Nu pot sa schimb pe cei din jur, sa le schimb felul de a fi, felul de a gandi, reactiile. Doar pe mine. Iar eu nu pot, nu vreau, eu nu reactionez. Ma ingrop pe zi ce trece.
Astept cu nerabdare 4.04. Desi acum, daca am realizat cum sta treaba o sa vina pe 8.04, sau mai stiu eu cand, o sa ma loveasca alta data, sa nu ma astept.
Ma gandesc serios sa ma duc sa imi iau bicicleta. Tot am vreo 200 si ceva de euro, tot nu imi mai folosesc la nimic acum. Am vazut cateva tare dragute la Ciclop. Vreau sa inchid ochii si sa ma trezesc departe. Cat mai departe. Pedaland si simtind vantul in fata.

nimic

2010-03-03T23:43:00.004+02:00

Eram azi la City Grill si mancam clatite. Vorbeam cu M si deodata ma opresc. Se uita la mine si zice "Armada, nu?". Evident...eu inca incercam sa ma prind de unde stiu ce auzeam. De la difuzoare era Delilah a lui Tom Jones. Cine stie de cate ori n-am mai ascultat-o si nu mi-am dat seama. Ce-mi mai place cand dau de cate-un sample...pentru ca de multe ori dau de piese geniale.

Acum sunt..habar n-am cum sunt. Iar nu simt mai nimic, desi am primit o lovitura urata in seara asta pentru viitorul meu, asa cum il vedeam eu. Poate e timpul sa vin cu picioarele pe pamant, sau sa pun piciorul in prag, sau...sa zic ce vreau si aia sa fac indiferent de ce se intampla apoi. Poate. Habar nu am.

Acum ascult muzica. Piese ce ma ung pe suflet. Funk, soul, vechi, samplate prin hip-hop, romanesti, piese la care nu ma pot hotari daca imi place mai mult originalul sau ce-a iesit dupa ciopartire.

plus asta care e taiata pe youtube si la care bucata de vreo 2 minute jumate de dinainte sa inceapa piesa efectiv e geniala "Give some of that good ol' love, let me make you feel...fine [...]" >>>

Si Prefertata preferatelor >>

Flori si martisoare

2010-03-01T22:29:00.003+02:00

Am reusit azi sa uit de starile mele de cacat. Asta spre finalul zilei..asa pe dupa amiaza, dupa ce am mintit si am plecat de la serviciu mai devreme ca sa ma vad cu prietenele mele. La birou am primit flori si martisoare de la sefu', de la sotul prietenei mele si de la colegele mele fete. Asta in conditiile in care suntem 4 fete si cam inca pe atat barbati. Vai de capu'lor. Oricum nu ma asteptam la nimic de la ei.
Am plecat de la birou cu traista plina, geanta adica. E bine ca am ditamai gentoiu'. Azi a fost de folos. Pe langa diverse multe inutile din geanta unei femei azi aveam in plus afise si flyere BYP, martisoare primite si de dat si flori. Da, mi-am bagat florile, alea putine primite de la fete, in geanta. Urasc sa merg cu flori atanand de mana mea pe strada. Le-am pus deasupra, am tras fermoarul si-am purces la drum. Vreau sa zic ca acum se odihnesc fericite in 3 vaze separate, fiecare din ele, zambila roz, bogata, zambila mov, ruda saraca a celei roz si buchetelul de ghiocei. Ofilite, dar fiecare la casa ei.
Asa, am mai fost la concert azi. Kumm. La Carturesti. Unde e tare dragut. Sub Carturesti, de fapt. Au facut cafenea. Intrare libera, concert pentru fete, cadouri, bere gratis pentru fete. Cu colegii din BYP am fost. Colegele de fapt, ca baietii au lipsit..iara. Deci concert unplugged pentru fete. A fost tare dragut. La final s=au dat martisoare. Eu n-am primit. Ba cand ajungea unu din domnii membri ai formatiei pe la mine ramanea fara martisoare, ba cand ajungea celalalt nu ma vedea si dadea la toate fetele din jur, ba la final cand au aflat ca niste fete nu au primit au gasit numai 3..nu si pentru mine si alta colega de-a mea. Sunt suparata...voiam si eu un hamburger sau o inghetata (din lut). Ca sa nu mai zic ca fetele mele au facut poze cu bateristu' si eu si aceeasi colega de mai sus fara martisor n-am stiut ca e din formatie...si n-am fauct si noi poze cu el...
Numai din ghinion in ghinion. Aaa..si nici trandafiri n-am primit. Tot de la niste baieti din club. Cand am ajuns eu acolo ii terminasera...
Bine ca am prins concertul. Asta a fpst asa fix pentru mine..am intrat si-a inceput. Multumesc. Macar atat.
Bine...sunt carcotasa rau...ca a fost foarte foarte dragut totu'...fac haz de necaz.

Happy Martisor!

---------

2010-02-25T16:36:00.004+02:00

Am plecat de la birou. Ramasesem singura. Ce dracu sa fac? Plec. Am zis ca poate pun de-o vizionare, il sun pe constanteanu de ieri ce voia garsoniera pentru gagica-sa si=mi da minunata veste ca au gasit. Pai normal ma ca ati gasit. Dati toti banii altora, ca eu n-am nevoie de bani. Bine ca oricum nu m-am agitat pentru el. Am frecat menta toata ziua. Nu stiu ce dracu am. Inca. E de la vreme, ma jur. Asa ca am plecat. Ascult o piesa de-a lu' grasu. Merge bine. Si habar n-am de ce scriu. Despre ce scriu. E totul asa de aiurea...
Desi luata pe bucatele mici a fost geniala saptamana, am zambit, am avut parte de lucruri d-alea marunte, alea care imi faceau ziua. Acum ma lasa indiferenta. Am reusit sa ii rezolv pe fratii cu garsoniere. Luni i-am inchiriat si ei. Mi-a trimis apoi in dupa-masa aia iar mesaj ca sa imi multumeasca. Cel mai dragut gest. Marti am fost numai pe fuga, m-am bucurat de vreme, am zis ca asa o sa fie de acum inainte, vizionari, posibilitati sa iasa ceva, soare, cald, eu zambind la oameni...Pe dracu. Marti si ieri nu stiu ce au avut oamenii, dar toti veneau la mine in tramvai, in statie, unde ma prindeau sa ma intrebe ei cum ajung in nu stiu ce loc. Pe toti i-am rezolvat, tuturor le-am zambit, chair ma simteam bine..desi usor ametita..
Ieri, iar naspoa incepuse. M-a sunat tipu' de mai sus si mi-a inveselit ziua. Mergeam cu el la Mihnea. Mihnea e un tip, proprietar ce are o garsoniera la Cismigiu, vivazi de parc. Mihnea e frumos de mor. Am zis ca daca eram eu clienta ma mutam numai ca sa stiu ca il vad o data pe luna p-asta cand ii platesc chiria. Il sun, are numarul meu in agenda...stabilim noi ora. Alerg prin oras de la Mosilor pana la Primarie, 15 minute, atat faci, stilul pas apasat-incordat-alergat. Ajung acolo fara suflare, constanteanu (aveam sa aflu later dupa ce completez contractu de vizionare, culmea scorpion si el, si pe 19) foarte dragut si el. In fine. Vedem, ramane ca vorbim.
Ma duc apoi la Universitate sa ma intalnesc cu niste colege din BYP. Mergeam la film. Film cu 5 lei. La cinema Europa. Du-te iar inapoi pe Calea Mosilor. Am vazut Agora, care chiar a fost in regula. Am patit ceva il ultimul timp. Am inceput sa devin interesata de istorie. Asta era cu actiune un antichitate. Eu mereu evitam filmele astea...fara vreun motiv anume. Am inceput acum cu istoria Bucurestiului. Citesc fel de fel de bloguri cu locuri, istorii ale orasului. Incep sa ma indragostesc de Bucuresti.Incep sa il vad altfel. Acum incep sa il vad cum este de fapt. Am niste stari ciudate cand ma plimb prin oras pentru vizionari. Am inceput sa am si numai prin centru. E perfect. E buna si combinatia asta ca am ajuns sa fac asta, sa fiu agent imobiliar. Ajung sa vad alta fata a orasului. Si vreau mai mult.

...ceva...nimic...totul..habar n-am...o sa treaca.

2010-02-20T20:11:00.002+02:00

Ma descompun. As zice ca ma topesc, ca sunt in armonie cu vremea de afara, bine, cu jumate din ce e afara, cu "moartea" zapezii, dar e mai mult. Simt ca putrezesc. Descompunere. Inceata. Care te roade pe dinauntru. Care te termina. E ca acum 6 luni. Incepe iar. Nu mai gasesc nimic care sa ma multumeasca. Nu pot sa fac nimic. Si imi vine sa plang din orice. N-am vlaga, n-am chef, sunt ori vesela, ca imi impun sa fiu, ori de cele mai multe ori trista, de fapt, nici trista, provesc in gol. Am mintea goala. Nu pot gandi. Nu pot nimic. Dar vreau multe. Singura nu pot. Si am obosit sa cer, sa caut, sa trag. Iar cei care sunt nu ii vad, nu ii observ, nu ma multumesc. /desi stiu ca sunt buni ca sunt acolo. Nemultumire nesimtita. Asta am.

Doar un vis

2010-02-13T13:22:00.003+02:00

Ui, ce vis am avut. 7.20. Suna alarma de la ceas. Snooze. 5 minute. 7.25. Snooze. 7.30. Il oporesti de tot. Dormi. Iti e somn. Mai tragi plapuma pana peste cap. Sa fie cald. Dormi. Motai. Si vine. Visezi. Frumos. Plin de trairi. E acolo. Esti intinsa pe canapea, ciudat, ca purtati o disctie normala. Se intinde si el. Si te priveste intr-un fel cum de mult mult timp ai visat si deja nu mai te-ai fi asteptat. Si sunteti incolaci. 69 style. Si te priveste si se apropie. Si te pupa. Usor, dulce. si deja tremuri de emotie. ai fluturasi. Si te trezesti si e totul ud si rece. Singura in pat si e mult prea tarziu. Trebuie sa te trezesti, trebuie sa te ridici. E sambata si trebuie sa mergi la serviciu. Incerci sa pastrezi sentimentul ala. Atat de real. Ah. Incerci sa nu scoti nici un cuvant, sa nu fii atent la ce iti zice mama. Mancare, treburi cotidiene, servciu. Ah, nimicuri. Tu vrei sa nu uiti visul. Vocea mamei e tot mai puternica, detalii tot mai multe. Te trezesti, vorbesti, se risipeste totul. Te indepratezi, se face ceata. Revii in bucatarie. E timpul sa pleci la serviciu. Pe drum incerci sa iti amintesti. E doar amintire, dar e stearsa. Nu mai simti. Stii ca ai simtit. S-a dus. Ploaia si vantul pe trezesc, esti uda si e rece.

Fratii

2010-02-12T20:27:00.002+02:00

Saptamana asta am fost la 6 vizionari. Miercuri si azi. Cu aceleasi persoane. Un tip si o tipa, frati. M-a sunat ea, marti, sa-mi spuna ca vrea garsoniera in centru, la 250 euro maxim. De fapt voia doua, una pentru ea, una pentru fratele ei. Ca stateau de mult impreuna in doua camera si era timpul sa se desparta. Dar totusi sa ramana apropiati, daca se poate, de aia le voia cat se poate de apropiate una de alta. Si-mi zice numele. Si imi suna cunoscut, plus ca e si mai neobisnuit. Bine-nteles ca o caut pe google si aflu ca este fix cum imi imaginasem. El, unul din cei ce scriu articole in 24 FUN. Ulterior, dupa intalnirea de miercuri aflu ca e si profesor la UNATC. Ea, traducatoare. Nu conteaza numele. A contat, ce-i drept, atunci, pe moment. Faptul ca era chiar cel la care ma gandisem eu a facut sa incep sa le caut ceva. Din curiozitate, pentru a ajunge la intalnirea cu ei pentru a ma convinge ca am intuit bine. Apoi s-a intamplat sa le si gasesc ceva. De fapt, chiar doua, si apropiate una de alta. Fapt ce m-a facut sa le caut si mai bine. Si asa s-a facut ca am gasit eu vreo 4 variante de garsoniere. ASa ca miercuri, pe la pranz am pornit la drum. Adevarata odisee. M-am intalnit cu ei la Piata Spaniei.Si-am pornit. Icoanei 68 - 14.00. Agricultori 11 - 15.00. Carol 62 - 15.30. Radu Calomfirescu 7 - 16.30. Pe jos. Nu stiu acum, dar eu cred ca ne-am placut toti reciproc. Eu pe ei in mod sigur. Mi-a placut ca le place sa mearga pe jos, mi-a placut ca ma sunau la ora la care ziceau, ca isi tin cuvantul, ca mereu imi multumeau pentru ca le caut si ma implic, ca aveau bun simt mult. Desi pot spune ca nu sunt tocmai cei mai nepretentiosi clienti. Dar sunt pretentiosi intr-un mod bun. Nu exista snobism, sunt flexibili si deschisi, dar stiu foarte bine ce vor, si nu e vorba de tipul imobilului, sau de ce dotari are, ci mai mult de ce atmosfera e in apartament, de ce fel de comunicare exista intre ei si proprietar sau ce tip de persoana e proprietarul. Plus ca el mi-a zis o chestie, ca nu vrea sa plateasca mai mult de 250 euro din principiu. Fiecare su piticii lui. Si pana la urma e perfect normal sa obtii fix ce vrei atata timp cat platesti. Azi am reusit sa le gasesc ceva, fix in centru. Chiar daca doar pentru ea. Dar sunt tare fericita. Cautarile continua.

Pofta de viata

2010-02-07T15:10:00.003+02:00

Am fost in parc. Am fost sa simt iar cum e la zapada, sa ma joc. Am fost singura. Simteam nevoia sa ies, simteam nevoia sa ma plimb, sa simt frigul, sa imi las gandurile sa iasa la suprafata. Am fost sa fac poze, sa inghet. As fi iesit cu prietena mea, dar era departe. Am sunat-o. Si a fost aproape la fel. Nu sunt trista, sunt ingandurata. Am mai fost asa. Si atunci, exact aceeasi piesa am simtit ca e de ascultat. E ciudat, sunt ciudata cum atunci cand primesc niste vesti care nu sunt tocmai bune, eu sunt vesela. E un amestec ciudat. Asteptam si am cerut un raspuns, si l-am primit. Sunt usurata. Dar nu sunt cuvinte pe care vrei sa le citesti. Ii e greu ego-ului tau sa accepte pe loc ca nu esti vrut. Chiar de stii si tu care e realitate. Tot e dificil. Dar e totul spre bine. E ciudat cum eu prind avant cand sunt respinsa, cand ceva nu e bine, eu pot sa fiu opusul. Si nu e mereu asa, pot sa fiu si down, dar incerc sa nu fiu.
Am realizat in parc ca nu o sa fiu niciodata fotograf. Sunt amatorul amatorului, nu am nicio treaba cu fotografia. DAr mereu am mers pe strada si vedeam pozele si am vrut sa reusesc sa le suprind. Dar mi-am pus pe lista, ca o sa o fac si p-asta candva, o sa ma implic si o sa invat. O sa imi iau si o sanie, ca aia de o aveam cand eram mica, cu lemn si fier. O sa imi iau un Basset si-o sa-l numesc Ion. O sa ma plimb prin lume. O sa imi fac lista cu tot ce o sa fac.
Am fost in parc si-am sarit in zapada. M-am lasat pe spate si am simtit recele. Si am zambit la cer, m-am uitat in jur, m-am ridicat si m-am scuturat, si-am plecat. Si e frumos totul. In lift, eram deja amortita, amorteala aia placuta ca atunci cand eram mici si statea cate 2-3 ore prin zapada, facand oameni de zapada si cazemate, cand ajungeai acasa si aveai zapada pana la chiloti. Ma uitam la mine in oglinda. Am realizat ca pot zambi. Eu, fata care in liceu nu zambea. Fata de care s-a luat diriginta si a intrebat-o ce are de nu zambeste. Acum zambesc. Rad. Si e frumos. Si imi place. Si e real.

E pofta de viata, pofta de soare
nu-i inchisoare chiar daca-i ninsoare
poti s-o lasi moale sa pui culoare
peste oroare, care pe care
bestii si fiare, Tv si ziare
e ghicitoare, are sau n-are
vezi fratioare nu e ce pare
si te poti pierde in lumea mare
fii pe picioare tre' sa fii tare
daca ranesti eh lasa nu-i tare
nu ti se pare oare ca doare
parca mai tare cand e teroare
doar o eroare intamplatoare
faci o schimbare devastatoare
VREAU SA ZAMBESC, E DIMINEATA,
TRE' SA-MI PASTREZ POFTA DE VIATA

Plec departe, cat mai departe, poate
nu mai poate sa ma dea jos o noapte [x4]

Vreau sa traiesc sa nu-mbatranesc
eu ti-am mai zis, e foarte firesc
nu ma intreba ca n-am un raspuns
da viata-i frumoasa cand nu stai ascuns
stiu c-am mai spus da' tot ma repet
vreau nisipul din sticla sa curga incet
si as vrea sa merg, sa vad alte lumi
sa scriu ce vad, ce-as vrea sa-mi spui
cine nu simte la fel? ca mine
care ramane in cartier? poi nimeni
poate se poate pleca mai departe de vise desarte
tot raul spre bine
bine, ne schimba de maine, nu mai zi la nimeni
la nimeni, la nimeni

Plec departe, cat mai departe, poate
nu maï poate sa ma dea jos o noapte [x4]